TARIF NORMAL

Desen, asfalt, cretă,

din unghiul percepției.

Jur! -Împrejur! 

Adierile petrec,

treacă timpul.

Cumpără la promoție,

cu prețul redus mintal.

Munictoresc,

se apleacă după  un ban.

În sinea lui:

-Are Mai 1!

FĂRĂ FILTRU

-Nu te supăra! Trenul vieții, de la ce linie se ia?

-Du-te bă parizer, că nu te mai mânâncă nimeni! Fără carne, mâncare fără grăsimi, fără chestii. Acum trăim în mileniul de plastic. Telefoane fără fir, cuptor fără foc, totul a devenit fără...

-Păi da! ...Tineri fără servici, educație, fără valori și fundamente, suflete fără sentimente, fără maniere. Speranțe fără sfârșit, totul a devenit fără!

-Pfuai', toate astea mă lasă fără cuvinte...

  

PERSOANA ÎNTÂI

Totul a început când eram mic și credeam că nu se poate, că toate așteptările sunt deșarte, credeam că nu există și așteptam ca oportunitatea să cadă din pom. Nu știam ce să cer, iar dacă ceream, o făceam agitat pentru că îmi doream să se întample acum, în ultimul moment. Eram tot timpul cu un pas în urma valului, nervos pe univers credeam că lucrează împotriva mea. La un moment dat, am primit un cadou, fară sa îl posed și atunci am înțeles că trebuie să cer fară să revendic și parca prin miracol, primeam fără să pretind nimic. De atunci nu mă mai aștept la nimic.

 Am descoperit cum să mă releaxez fără lene concentrat pe liniște și armonie. Am stabilit diferența între percepție și proiecție și am dezvoltat niște gusturi,  pe care nu le-am mai simțit în viața mea, ce făceau standardele să dispară. Parcă setea dispăruse de tot, dar totuși savuram aceste momente cu o poftă pură de a trăi. Eram un martor fără judecată, care a învățat să iubească necondiționat.  Reflectând imaginația am învățat să servesc fără să mă servesc pe mine și am devenit mult mai darnic, iar expresia “ce dai aia primești” a început să capete un nou sens. În momentul în care am devenit sigur pe mine și pe noua mea putere, am fost învățat cum să provoc fără să domin. De aici încolo, aura mea a început să radieze și îmi atrăgeam doar lucrile de care aveam nevoie printr-un simplu clic. Am renunțat să îmi dau prea multă importanță când am înțeles că universul este de fapt aliatul meu, atunci am simțit pentru prima dată că făceam cu adevărat parte din univers cu toată energia lui. Râsul fără cinism și plânsul fără regret, făceau parte din meditația pentru identitate, iar acum, pur și simplu sunt și nu mă definesc nicicum. 

Victoriile fără mândrie m-au învățat să consolez fără ură și să ghidez fără superioritate. Defapt, doar atât am vrut să zic, cu toate că toate astea par prea bune, începe să îți trăiești viața fără aroganță și dacă poți corectează-te pe tine fără să invinuiești pe nimeni. Acum pleacă fară regret, pentru că e timpul să uiți de tine și să te întâlnești pe Tine!

by Narcojocu

Frumosule!

     Călim Nuanța

     Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viața ei, mai minunat decât orice altă făptură de pe pământ. Din clipa în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu-și află odihna decât atunci când îl găsește. Ea cântă între crengile răzvrătite până când se străpunge singură în cel mai mare și mai ascuțit spin. Și murind, ridică deasupra agoniei sale triluri mai frumoase ca ale ciocârliei și privighetoarei la un loc. Un cântec la superlativ ca preț al existenței sale. Pentru ceea ce-i mai bun în lumea asta nu există decât un singur preț: acela al unei mari dureri. Sau cel puțin...așa spune legenda Păsării Spin.

      Aceasta nu este o poveste despre Pasărea Spin, ci despre fratele ei, care alege în ultimul moment să nu se străpungă în spin, pentru că  sacrificiul i se pare o imbecilitate. Dacă din durere vine puterea, atunci el este un om slab, pentru că a ales să nu sufere.

    Mereu la început de drum, mereu la prima oră din clasa întâi, neterminat și timpuriu, grăbit... E omul care repetă aceeași greșeală ca să nu învețe niciodată. 

-Ce tare ești! Împinge-te, împinge-te! Cacă-te repede o șampanie, să inaugurăm! Să inaugurăm jumătatea orei? Perfectule! Frumosule! Ai realizat că vei învăța, că vei ajunge acolo într-un final. O știi, nu? De ce mai merită să lupți? Mai știi când te-ai bucurat prea repede, de parcă ai fi câștigat, când ai simțit victoria și știai că orice ai face astăzi și oricât de prost vei fi, tu tot vei mânca la sfârșitul serii, tu tot vei fi bine, și fain, și în siguranță. Frumosule. Frumosule! Turbat, trist, nasol, pișat pe tine, tu te vei umple din nou, orice ai făcut astăzi, până la urmă totul  se va regulariza: banii pierduți se vor întoarce la tine, palma dată prietenului tău nu te va mai durea, vorbele urâte spuse mamei tale se vor uita... În fond ești un om bun, nu? Da, ești, frumosule! Ești un om bun!

NO WAY OUT

     FEELABONG

   Un cetățean, rătăcit de un Green Card, își așteaptă cu  nerăbdare rândul. Este o nouă ediție a simpozionului Inter-Atlantic al Curriculum-urilor Vitae. Bucuros că poate să-și exprime dorința și disponibilitatea pentru integritatea într-o lume nouă. Societate, în care devenise obosit de la atâtea uși trântinte în nas și eșecuri în aceste demersuri.

    Doamna specialist, care tocmai și-a încheiat speach-ul, importanța optimizării CV într-un concurs de angajare. Oferă unei persoane, observații și indicații, ca mai apoi să vină rândul Lui. Au trecut aproape 40 de minute, iar Doamna nu dă dovadă că ar fi nici măcar la mijlocul procesului, pierdută în detalii și explicații. El, a așteptat deja atât de mult, a îndurat atât, nerăbdarea nu-l mai poate străpunge, la cât de puțin timp a mai rămas, ca să primească răspunsul la întrebarea, ce este ne înregulă cu CV-ul lui?! 

      A trimis zeci de mailuiri, sute de aplicații, iar el nu primește nici un răspuns, nici măcar un refuz! De aici temerea că CV-ul lui o fi stricat. În sfârșit! Onoarea să iei parte și să ai parte de observațiile unui specialist Internațional într-un astfel de domeniu, relaționare într-un bun mers instituțional... Este mai mult decât o gură de oxigen, o mână intinsă unui emigrant. Privea cu admirație cum o femeie atât de puternică are o întreagă filozofie a doctrinei unui curriculum vitae și poate să o și împărtășească societății. În fine, de remarcat și de subliniat în ce poate să trasnforme o societate, o femeie și invers. 

     A trecut o oră și douăzeci de minute pe ceas. Doamna, se pare că adresează formule de încheiere cu interlocutoarea dinaintea lui, așadar au mai rămas câteva clipe...

-Doamna specialist, permiteți să vă sărut mână și cu toate aprecierile să să vă înmân CV-ul meu, peste care v-aș ruga să acordați o clipă de atenție aruncând o privire de specialist.

-Hmm.. Așa, diacritice, 3 pagini jumătate, Arial.. Mda.. Deci, CV-ul dumneavoastră este perfect!

-Cum adică?! dar uitați-vă, puțin vă rog, cum este editat, sau peste studii, poate că perioadat de voluntariat trebuia trecută după expertiza la locul de muncă.

-N-am ce să mai văd, m-am uitat, CV-ul dumneavoastră este perfect! Următorul...

-Doamnă, asta-i discriminare! Alături de persoana dinaintea mea ați petrecut aproape o oră jumătate pentru cele mai mici detalii... 

-Da, dumneaiei întradevăr avea un CV cu probleme!..

-Doamnă, eu am depus în ultimul an, cel puțin 100 de cv-uri la diferite companii și nimeni nu mi-a răspuns, iar acum veniți dumneavostră ca specialist și îmi spuneți că cv-ul meu nu are probleme? Asta este indiferență, nepăsare sau chiar discriminare!

-Dar vă rog nu mă acuzați de discriminare, m-am uitat astăzi la peste cel puțin 40 de cv-uri, până să veniți dvs. și n-am avut nici o problemă cu nimeni.

-Doamnă, am să postez această situație pe rețelele de socializare, să vedem ce spun fanii dvs. Că sunt convins că ei au altă părere și au multe de spus!

-Dar vă rog, nu faceți asta, îmi denigrați imaginea manifestând un ne adevăr. Știți ce? Defapt îmi este foame și m-am săturat. 

-Am postat!

-Check in la restaurant, se simte sad :(

-LIKE!

Și atunci, de ce te urmărește dacă nu știe nimic despre tine. Posibilitatea Eu-lui superior, face diferența de rasă și clasă într-o specie, prin simpla percepție. 

SHOW MUST GO ON

Pe scenă, discrepanţe colosale,

între două feluri de vin alb, roșul dispare.

Vii și morții.

Simpli actori, ce joacă rol de amatori.

Desfigurați la figurat și aplaudați la propriu,

În sala ne-ncăpătoare a teatrului Mediocru.

Cultivatori de varză,

rătăciți printre oameni de barză.

Pe insula calitățiilor,

 împrejmuiți de pădurea defectelor.

Se îneacă în oceanul ispitelor,

Arca lui noi, călăzuită printre valuri de voi.

Vaporul Monetar  Internațional.

Deontologi cu diplome

Politicieni ce desrevesc Impozitarea Progresivă,

vâslită de mica elită,

 prin lumea inegală. Cumplită.

Poartă în casă

Dacă vrei să trăieşti printre noi, trebuie să iubeşti pământul așa cum îl iubim noi! Ascultă sfaturi de la Soare şi înţelege că locul nu aparține omului ci omul aparține locului. Pământul, cu toată memoria şi experenţa lui, este casa şi energia noastră şi nu costă.  E pentru armonie să avem grijă unii de ceilalţi şi de casa noastră... asta dacă îţi place să trăieşti fără să îmbătrâneşti.

Nu vrem nimic în schimb, pentru că  avem tot ce ne dă natura şi ne hrănim în toate văile însorite unde gustăm vânt rarefiat, îndulcit cu flori de colţ.

Noi suntem uamenii! Luncile suculente, pădurile întunecate, pajiştile însorite, munţii bătrâni, malurile nisipoase şi insulele misterioase, toate sunt casa noastră. Apa strălucitoare din râuri nu este doar apă, este sângele strămoşilor noștri, ce nu doar potoleşte setea ci ne dă puterea lor. Fiecare reflecție fantomatică în apele limpezi ale lacurilor, sunt de fapt amintirile familiei noastre, în timp ce seva copacilor este sângele nostru. Fraţi cu noi sunt urşii care ne apără de lipici, tigrii ce ne dau curaj, elefanţii ce ne aduc aminte. Caii, delfinii, cerbii, sunt Toţi fraţii noştrii, pe care ni i-a lăsat pământul în grijă. De asta ne iubim casa precum un nou-născut ascultă bătăile inimii mamei sale.

Exact! Pământul nu este de vânzare. deja ne-am învăţat copiii că pământul este mama noastră şi aerul împărtășește spiritul său prin vântul care ne-a dat prima respirație şi ultimul suspin.

Acum, acomodaţi-vă, dar luaţi aminte, la noi acasă nu aveţi voie să vă mâncaţi unii pe alţii. La mulţi Ani!

NarcoJocu