THE WORLD IS MINE

                                           

înFlorim China

Bine ați venit pe pământ! Sunteți marele câștigător al unei fericite vieți! Acest loc este școala unde oameni se pregătesc pentru a înțelege noțiunea de omenie. Atunci când zarurlie au fost aruncate și s-au ales taberele, acceptarea a devenit dorință, iar convingerile i-au transformat în stăpânii propriilor impresii. Bătuți de destin și învinși de soarta pe care o acceptă, grijile în fața problemelor le-a transformat ambientul într-un spațiu opac. Liniștea tulburată de agitația celor din jur, le distorsionează percepția printr-o perpetuă rezonanță a vocii cu cele trei capete, viitorul, trecutul sau prezentul. Alarma care nu sună niciodată îi face prea atenți și inutili ai unui lanț trofic, trivialitate ce le ridică starea de alertă la cea mai înaltă cotă a consumismului existențial. Lucru ce le grăbește clădirea personalității pe niște principii de auto-apărare. Ca prins între ușile unui festin, imagine ce redă relele existente, la fel ca ielele, îți aduc aminte cine ești și de ce, apoi treci iar la terapia prin uitare. Nimic nu ar trebui făcut pentru prima dată, este la fel ca și când citești un lucru pe care nu-l înțelegi. Am văzut multă risipă și nu numai eu, pentru că nu-i numai a mea.

TRĂIASCĂ TERORISTUL

Frământat într-un rol brutal, ales din oficiul rigid al societăţii omogene, a învăţat să nu creadă, ci să facă faţă pe frontul de cucerire în războiul ideilor. Deşi uneori optimismul îl înşală de data aceasta a încetat să înţeleagă pentru ce luptă şi să mai spere la acel univers artificial. Ne-înarmat, stă ascuns în spatele zidului clădit din experienţele bătăliilor pierdute, ignorând promisiunile victoriei pentru a învinge destinul fals. Stabilind ce înseamnă trădarea se simte un pion trimis la sacrificiu pentru a impune o ideologie stricată, chiar de cei ce au creeat-o.

Strategia de demontare a cenzurii mentale îl ghidează spre toleranță și devotament doar în fața rațiunii  pure și nicidecum în fața suferinței. Privirea lui ştie mai bine ca niciodată că avea tot de la bun început şi simte că nu este nimic de cucerit, de aceea fulgerul răzbunării s-a pierdut într-un taifun al uitării. Anticiparea a devenit un aliat pentru că a renunţat să mai repete întâmplările deja re-întâmplate, dar vina... Vina a apus atunci când a realizat că provocările erau de fapt cele ce îl ţineau prizonierul propriei lui conştiinţe. Nici el nu a avut curaj să vorbească drept atunci când a călcat strâmb, dar vede cum lupta a devenit o minciună născută dintr-o ură orbitoare. Resemnat, dar în continuare agil în joaca de-a adevărul, privește cum, chiar și fără el lupta continuă în același ritm alert de cucerire.

O speranță îl ține în viață, că până la urmă toți camarazii vor arunca armele și vor deschide ochii în fața criticii curate asumându-și standardul utopic. Deşi a fost tulburat când a predat armele, acum poate lua decizii cu mai mult curaj şi detaşare. Morala socială pare atât de artificială în cât a realizat că nu va fi niciodată atât de învins pe cât se credea şi acum speră să cadă sistemul decât să cadă moralul. 

                                                       By NarcoJocu