VINDE-ȚI SUFLETUL!

Această este o poveste de demult, de pe vremea când oamenii își expuneau gândurile în scris și acidul acetilsalicil era încă legal. Vă prezentăm în continuare un fragment din povestea “pop” a Elenei, o fată care și-a vândut sufletul pentru o idee, scrisă chiar de ea:

Mi-ar plăcea să văd dragostea într-un muzeu, acolo unde îi este locul. Nu sunt haterialistă, sunt doar de părerea că dragostea și-a pierdut sensul, direcția și scopul  în societatea modernă. Argumentez asta cu amintirile mele despre dragoste, unele nesatisfăcute, altele explozii de extaz și eritromicină, însă toate induse de reacții chimice. Dragostea nu e un repertoriu mistic ce transcende simțurile unuia, failibile, proaste și incomplete prin definiție, dragostea e matematică. Dacă faci asta, ești răsplătit cu asta, dacă nu o faci, ești răsplătit cu cealaltă. Mai aplică un stat. Dragoste lavabilă. Văruiește-ți viața în toate culorile, apoi șterge petele.

-Momentul în care ți-ai vândut sufletul, ți-l mai amintești? Când ai zis că-ți dorești pe cineva atât de mult încât dacă îl vei avea aproape, tu nu vei mai conta pentru tine. E timpul! Dorința ți-a fost îndeplinită iar acum eu am venit să ți-l iau, așa ne-a fost înțelegerea.

-Pentru o secundă!? Atât a fost tot?

-O secundă? Atât ai făcut tu să fie! Te stâmbi de parcă ai fi importantă. Poate, pentru cei ce privesc! Pentru el... ai fost o ecuație. A vrut să te descifreze și  ți-a uitat conținutul, la fel cum a facut-o cu problemele de gimnaziu cărora le-a reținut doar rezultatul. Nu ai înțeles încă că asta e o știință exactă, că nu merge cu aproximări? Ai făcut atâtea greșeli...  de ce i-ai spus că-l iubești, când tu de fapt chiar îl iubeai? Singurul motiv pentru care ți l-am  dat a fost acela că te-am crezut în stare să-l scuturi. De ce te-ai încăpățânat să-l repari? Nu ai învățat chiar nimic din jocurile copilăriei? Din iubirile tale sintetice? Ai fost cea mai de preț elevă a mea, ai distrus tot ce ai atins, exact cum te-am învățat. Ce s-a întâmplat cu tine de data asta?

-Nu știu, era ceva în el. Am crezut poate că ceilalți au dreptate, că dragostea există. Inima mi-a...

-Te-ai lăsat iarăși ghidată de inimă! De câte ori ți-am zis: Ori îți stăpânești sentimentele, ori te ia dracu!                                                         

Închisoarea minții e un loc putred și întunecat. Nu e o sanie, și nici o juardă, nu e un suc de fructe cu 80% pulpă. E un loc umed de pe Lună, un pustiu aproape invizibil pentru simțuri, e un ocean închis într-o moară de vânt. Acolo stau eu ghemuită în infinit, bandajată în reproșuri, regrete și erotism, așteptând ca totul să se termine...dar nu se termina… De ce oare nu se mai termină? Pentru că nu trebuie să se termine, i-a șoptit o voce în mușchi. Respiră…Respiră adânc… Povestea ta nu se termină aici.                  

 –Călim Nuanța

MARATONUL PREZENT

Un vânt zbuciumat ce nu bate

Te duce cu gândul la moarte.

O iluzie a tot ceea ce este,

Învelită de reprezentări rupestre.

Trecutul îi alimentează puterea

Totuși nu te duce nicăierea.

Duhnește de aceeași  odoare

Perpetuu schimbătoare.

Viitorul ce se vede îndepărtat

Oglindește un trecut idealizat.

Timpul consumă latent

                                     Viața trăită la prezent                                               

by NarcoJocu

OMBUN

                                           înFlorim China           

Povestea unui oarecare pe care îl chema Ombun, a început rău. Numele i se trăgea după cel al bunicului, dealtfel și pățania. Acesta constrâns de împrejurări credea adesea că cel mai mare dușman al lui era chiar el, iar cei mai buni prieteni se gândea că sunt cei pe care nu i-a cunoscut. Persecutat de gânduri, neajunsuri, îndoieli, făcea față cu greu rutinei absolute. Toată viața s-a chinuit să ia cele mai bune decizi, ca mai apoi să trebuiască să o ia pe cea mai grea: Să renunțe!

Este nedrept cât de prost trăim și cât de proști suntem ca masă. Mulți sunt cei ce reprezintă produsul Porcului ce l-au mâncat și se comportă în stilul evaziv cretin. Când spui a venit timpul înseamnă că a trecut ceva vreme până să-ți dai seama de asta. Așadar, a venit timpul sau a trecut vremea? La fel și Ombun, ajuns la limita posibilităților și-a dat seama că acestea nu-i vor depăși niciodată potențialul. Când nu a mai suportat și-a băgat picioarele, a ieșit în stradă și a strigat tare: Jos Ceaușescu!

POST-SCRIPTUM

În vremurile în care eram complexaţi de atâtea complexe, capitaliștii ne învăţau că timpul înseamnă bani. De atunci am început să alergăm după iluzii, să muncim pentru nimicuri şi să luptăm pentru o cină selectă. Am închis ochii la toate culorile vieţii pentru a îi deschide în faţa unei sclipiri false, pentru care ne băteam ca chiorii. Ne permiteam să cumpărăm destinul din farmacii în timp ce fericirea avea un brand. Semeni se mâncau între ei pentru o poziție mai bună pe treapta socială unde carnea era mai fragedă.  Banul reprezenta proza vieții confortabile în care puteam  trăi doar mizerabil. Mediocritatea devenise instituționalizată în timp ce condiția vieții era nefericirea, problema era că imoralitatea conducea lumea și ignoranța etica. 
Nici Soarele parcă nu mai putea să ne privească în ochi pentru că viteza vieții noastre îl depășea. Răbdarea dispăruse iar bucuriile vieții deveneau invizibile în acest uriaș mall ce vindea agresiv sentimente și stări de ultimă generație. Tandrețea și romantismul se transformaseră în vulgaritate iar instinctul evoluției noastre ca specie era influențat în mare parte de sexualitate. Doar becurile și asfaltul ne mai luminau căile și direcțiile vieții, ce ne purtau în aceleași cercuri de generații.

Tot ce putea percepe ochiul era puterea de a influența și cumpăra oameni. Tradițiile și valorile au fost înlocuite de gadgeturi iar limbajul a fost înlocuit de abrevieri prost înțelese. De fapt profanarea eului a început în momentul în care oamenii își vindeau sufletele în schimbul unor posesii reciclabile. Încet dar sigur ne-am consumat din interior spre exterior până nu am mai rămas nimic, d-abia apoi ne-am trezit cu ceea ce ne-a mai rămas...

 By NarcoJocu

Crăciun 2211

CRĂCIUN 2011

Cât? Cât? Atât! În perioada sărbătorilor de iarnă, la noi găsiți bani cu 20% mai ieftin. În magazinele participante la promoție aveți wireless gratuit oferit de Rom-Rom-telecom. Crăciunul ăsta cumpără mai ieftin și comunică gratis doar la Fast-food Money. De asemenea le urăm spor la treabă și somn ușor bătrânilor și celor dintre voi care nu-și permit nici pom, nici carne, nici anul ăsta.

CRĂCIUN 2111-Christmas Twist

Anul acesta Crăciunul este sponzorizat de Pepsi. Pe 15 Decembrie vom afla ce fel de arbore vom împodobi. Speculanții mizează pe frasin, așa că au defrișat din timp o mare parte din Calea Șagului și Torontalului. Carnea oficială de anul ăsta a fost anunțată pe 1 Decembrie și după cum bine știți este de pisică, așa că celor norocoși care și-au procurat din timp un astfel de animal, le urez poftă bună.

Începem ediția televizată din această seară cu o rugăciune pentru Mesia facebook, mântuitorul și salvatorul comunicării non-verbale. Tema dezbătută astăzi cu invitații noștri: Cititul-Mit sau adevăr? Așteptăm SMS-urile dumneavoastră la 2111 cu răspunsul la întrebarea: Vă este dor de vremurile în care Crăciunul era sponsorizat de Biblie?

Avem deja primul mesaj? Utilizatorul cu numărul... stați ce mama dracului... astea sunt litere, citim un mesaj de la utilizatorul cu literele... Cum e posibil asta? Mai există utilizatori cu nume? În fine, utilizatorul cu litere ne transmite: Îmi este dor de vremurile când Crăciunul era sponsorizat de Biblie, pe atunci aveam brazi, porci, Coca-Cola pe masă și o porție zdravănă de ură între oameni. Îmi aduc aminte pe vremuri, când am aflat că echipa mea joacă pentru pariuri și cum m-am mâniat în cel mai Biblic sens. Mi-e dor de ură.

CRĂCIUN 2211

M-ai întrebat ce e Crăciunul... Vezi tu, oamenii aveau aceste așa numite sărbători, ritualuri ceremoniale ciclice care îi ajutau să-și amintească. La începuturile lor ca și specie, memoria lor relativă nu le permitea să păstreze nici un fel de coerență, așa că adesea confundau trecutul cu viitorul și aveau nevoie de repere pentru a putea comunica între ei și a da o noimă ciclului biologic numit de ei viață. Indexarea aceasta a spațiului le-a consumat într-un final soiul, dar despre aceasta vom vorbi cu altă ocazie. În analele lor se vorbește depre o oarecare direcție, un simț linear denumit de ei “timp”.

Știu că te gândești la faptul că ne-am descoperit cu o formulă. Cât despre cei despre care înveți, e oarecum trist ce i-a motivat... trebuia tot timpul spus primului născut adevărul, în felul acesta și-au păstrat bolile de la o generație la alta. Nu este adevărat, omenirea nu a pierdut în fața computerelor, ne-au cedat, săturați să aștepte nemurirea mult promisă.

– Călim Nuanța