Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 ianuarie 2011

UNDERTAKER: Reconstrucţii

Vis demolat
Vis pierdut
Energie istovită
Cauză neîmplinită
Ego Turbat
În delir încarecerat
Povară sufletească.
M-apuc de restaurat
Vise demolate.

miercuri, 26 ianuarie 2011

CALL IN: π

Cel mai bogat om din lume este…un număr. Conform publicației Ciorbes, în fruntea topului celor mai bogați oameni din lume se află numărul π(pi), cu o avere estimată de aproximativ. În spatele său se clasează nume ca Adolf Hitler și Dumnezeu, pe trei. În exclusivitate pentru Wikifreaks, vă prezentăm un interviu cu numărul ce a făcut istorie vânzându-și numele.

-Bună ziua domnule Pi! Le puteți explica cititorilor noștri care este secretul succesului dumneavoastră? Cum ați ajuns cel mai bogat… număr din lume?

-Secretul succesului meu? Hmm, ce pot să spun, probabil lipsa de ambiție. Sincer, când eram mic, eram mereu batjocorit de colegii de clasă fiindcă niciodată nu dădeam fix dar am fost iubit de părinți că aduceam rest. Ei m-au îndrumat spre o carieră în marketing. Am dat la Facultatea de Marketing din cadrul Găurii de Vierme din Petrol Station City. Nu mi-a plăcut facultatea, nu m-a învățat să fac bani dar în mod ironic m-a ajutat să-i descopăr… În timp ce studiam pentru un examen și mă gândeam la capital am realizat că existau foarte multe cuvinte sau sunete ce conțineau pi. Spre exemplu: capibara, topitop, pile, cappi de portocale, pităr andre, etc. Atunci a fost momentul meu de eureka, m-am gândit să-mi înregistrez numele și să cer bani de fiecare dată când el este folosit.

-Aveți un cuvânt preferat?

-E greu de spus…cuvânt preferat. Sunt aproximativ un milion de cuvinte și sunete în întreaga lume care conțin pi iar de departe cel mai profitabil pentru mine este pipi.

-Un sfat financiar pentru cititorii noștri?

-Aveți cititori? Cine, redacția? Hahaha ! Scuzați, vă rog să mă scuzați, mă mai apucă din astea de la bogăție. Un sfat? Da… Ținând cont că eu sunt un număr ce și-a vândut numele, ei fiind nume…îi sfătuiesc să-și vândă numerele.

-O ultimă întrebare…Cum își petrece cel mai bogat număr din lume timpul liber?

-Pai…când nu sunt în formule, ceea ce se întâmplă destul de des, mai ies la câte un picnic sau la o bere cu numerele lui Fibbonaci…prin PaPi.

UNDERTAKER: De departe, văd



Nimic
Doar o ceață nebuloasă
De aproape la fel
Haos
Atomi, electroni, particule, fotoni.
Noi asta suntem!
La nesfârșit
Conținem haosul din ceață
Iubire, ură.
Fac parte din viață... 
Alege!

POVESTEA CU APA


Un vrăjitor iscusit, vrând să distrugă un regat, a turnat o băutură vrăjită în puţul din care beau toţi locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea înnebunea.
A doua zi toţi şi-au pierdut minţile,în afară de rege, care avea un puţ propriu la care vrăjitorul nu putea ajunge. Alarmat, regele a încercat să ţină frâu poporului luând o serie de măsuri de siguranţă însă gărzile şi portarii, care băuseră din apa otravită, socoteau că deciziile regelui erau absurde, hotârand să nu le respecte. Locuitorii regatului au considerat că regele prin deciziile sale înnebunise şi au pornit spre castel pentru a cere abdicarea sa.
 Disperat, regele , îndemnat de regină a băut şi el din apa otravită pentru a se conforma cu mulţimea.În momentul în care s-a adresat mulţimii cu un discurs fără noimă, supuşii au realizat că acesta era de fapt conducătorul pe care în vroiau.
 Astfel regatul era locuit în totalitate de nebuni cu ideologii ciudate.Cetatea şi-a continuat drumul spre autodistrugere până când a mai rămas de cât mucegaiul din ea iar vraja ar fi urmat să se dizolve peste generaţii şi generaţii....vrăjitorul? La fel cum îl ştiţi.

marți, 25 ianuarie 2011

MINCIUNA NEDESCOPERITĂ

Plotin spunea că dacă ar reciti ceea ce spusese, adevărul său ar deveni judecată, ori judecata este cea care ucide adevărul. Trăim într-o lume a judecăţii continue şi alarmante de parcă acum ar trebui împarţită lumea, acum ar trebui stabilit adevărul absolut. Unde este adevărul ? În piaţă, în tramvai, în tren, pe stradă? Cum arată el... ca o siglă? E pătrat ca un ecran tv? E în vorbele unui filozof? Cine sunt deţinătorii adevărului absolut? Tanti Veta de la bloc, şoferul de taxi, Pleşu, televiziunile, Eminovici? Până la urmă adevărul rămâne un punct de vedere bine argumentat ce poate fi doar interpretat.

BOALA CARBURANTULUI


Foarte puţini conducători auto ştiu că şofatul este de fapt o boală. Ceea ce nu ştie de obicei şoferul este faptul că nevoia de a porni contactul maşinii este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenţa de carburant. Carburantul întruneşte criteriile unei substanţe ce determină dependenţă, adică este un drog. Ipoteza pleacă de la premisa că senzaţia de a sta cu fundul pe un scaun comod şi de a fi transportat oriunde şi oricând este determinată de secreţia de dopamină în creier acţionată de carburantul ars iar aceasta activeaza așa-numitul circuit al recompensei.

Timpul în care se instalează această boală depinde de numărul de maşini conduse, de vârsta de debut, de sex - la femei se instalează mai greu, iar renunţarea este mai dificilă - şi de factori externi cum ar fi televizorul. Un prim pas al dependeţei ar fi consumul de sporturi motorizate. Pasul următor este atins când consumatorul  ţine morţiş să conducă chiar şi în stare de ebrietate, pentru a nu intra în sevraj. Etapa premergătoare bolii cronice este când cel mai bun prieten al şoferului este benzinarul iar subordonarea faţă de substanţă devine cronică în momentul în care şoferul devine frustrat din cauză că preţul perceput de comercianţi este mult prea mare pentru buzunarul lui. Faza finală a bolii o reprezintă momentul în care consumatorul accelerează agresiv pentru o supradoză de dopamină.

Un studiu arată că majoritatea celor care sufera de boala carburantului nici nu sunt conştienţi de acest lucru, ba mai mult, reacţionează vehement în momentul în care le este punctată boala. Specialiştii au descoperit că mirosul emanat de carburantul îl calmează pe bolnav..Vindecarea bolii  se face cu mulţi ani de tratament psihologic. În primă fază substanţa trebuie eliminată definitiv iar acţiunea de a conduce trebuie înlocuită cu una asemnatoare... cum ar fi mersul pe jos.



luni, 24 ianuarie 2011

UNDERTAKER: Stau

Nebun de legat
delegat al nebunilor
în țara rutinei banale, învăț!
Economie, manipulare și tiranie, 
sau, suflet cu o doză de nemurire
moment în care stau veșnic ...

nu gâdil trecutul
nu caut viitorul,
nu gâdil viitorul
nu caut trecutul

Schimb punctul de vedere, 
într-o altă realitate
energii cosmice,
le observ pe toate

Constrânși de societate n-ajungem departe
învață-te singur
și dă mai departe

duminică, 23 ianuarie 2011

2. Al QaZENa

Bin Laden zîce că:
...Aș vrea să fiu cântăreț, însă nu am talent pentru asta... aș vrea să fiu pictor, însă nu știu să pictez...
Pierderea acestor gusturi înseamnă pierderea fericirii. De asemenea, este posibil să dăuneze intelectului și mai probabil caracterului moral, adică: 


Când ai un bou în față, nu vorbi de școală!

CALL IN: Ca-Pitalistul

După seria de măsuri antimaterie propuse de guvernatorul Petrol Station City, ce a culminat cu Marea Recalculare a Organelor din 2011, un domn întreprinzător a găsit o metodă de a transforma banalele picioare, membre lipsite de uz în societatea actuală, într-o adevărată mină de aur. Ne aflăm față în față cu domnul Mihai P., proprietarul unei ciupercării de picioare.



-Bună ziua domnule Mihai, ne puteți vorbi un pic despre afacerea dumneavoastră?
-Bună ziua dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră!
-Sunt doar cititori… momentan nu putem transmite altfel din această dimensiune.
-Salutare cititorilor dumneavoastră! Mă numesc Mihai Pepunct, și aveți în fața dumneavoastră un lan de picioare pe care cresc ciuperci. Acum avem 800 de bucăți dar am început cu doar cu cinci, ale mele, a lu nevastă-mea și a lu ăsta mic, Mădălin…el o să preia afacerea într-o zi.
-Ne puteți spune despre procesul de creștere a acestor ciuperci? Ce implică el?
-În prima fază se bate talpa piciorului cu acest făcăleț de lemn, până se frăgezește. Știm când se întâmplă asta după culoarea degetelor, trebuie să fie roz spre roșu. Apoi se pune peste ele o pereche de ciorapi negri de nailon, umeziți în prealabil. Ca ultimă fază a procesului de dezvoltare a ciupercii, se încalță piciorul cu diverși pantofi uzați, în funcție de specia de ciupercă pe care dorim să o maturăm. Spre exemplu, perechea această de picioare încălțată cu DC au fost purtați de o fată căreia i-au plăcut atât de mult cluburile în care nu poți să te miști încât ambele ei picioare au trebuit amputate…Pe ele creștem specia Flammulina Drumnbass, o specie cu mare căutare afară dar care nu se vinde așa de bine la noi în țară. Astealalte de aici din dreapta, astea mai bondoace… Mădălin, adu-i la tata șpaclu. Uitați…astea, dăm jos acest pantof Antidas și găsim sub ciorap…Pleurotus Bișnițariuss, o ciupercă destul de comună, cu un preț extrem de atractiv pentru piața noastră de desfacere. Gustați…
-Nu, mulțumesc!
-Vă rog…fără teamă, fără teamă…stați așa, astea merg bine cu… Mădălin, adu pentru domnișoara reporter un vin și niște brânză de pe organul ăla din debara.


MILIȚIANU' COMUNITAR & cengheSCHENGENfenghe

De la criza alimentară, urmează criza Vominitarilor la spațiul european. Aderarea României şi Bulgariei la Schengen este o ameninţare pentru securitatea europeană. Finlanda s-a alăturat, oficial, Franţei şi Germaniei, ţările care cred că noi n-avem ce căuta în Schengen. Respinşi de toată lumea, oficialitățile române susţin sus şi tare că suntem pregătiţi de aderare.


O premiză ipotetică: Ce spune Milițanu' comunitar când vede o coajă de banană pe jos? Ne duce cu gândul la bunul samaritean care ar ridica-o și ar arunca-o la coș. Același lucru îl puteam asocia cu Criza Spațiului ce ar trebui rezolvată de politicieni, care însă se ascunde în spatele problemelor crimei organizate pe care le traversăm. O dată stabilită anterior aduce ulteriorul în pragul a ¾ de problemă nerezolvată. Intrarea persoanelor şi bunurilor în Uniunea Europeană este poarta respingerii într-un fel discriminatoriu pentru țara noastră.


O revenire la premiza ipotetică care ne aduce replica Milițianului Vominitar:-Tui' mama-măsii, iar o să cad! Înlocuiește tomberonul în caz asemănător. Statutul principiului liberei circulaţii este aplicat pe criterii etnice, iar problema romilor nomazi identificații cu periferia noastră, ar trebui să fie tratată la nivelul rezidențial al comunităţii europene.

UMOR ROMÂNESC: Mineriada de la Bobâlna



O piesă de teatru românescă merită invocată în această perioada în care ne amintim sfârșitul lunii ianuarie 90, când în fața Teatrului Național din București avea loc premiera piesei Mineriada de la Bobâlna. Piesa în regia lui Ion Iliescu avea să schimbe fața umorului românesc.

La acea vreme regizorul era la început de drum, având în portofoliu doar o colaborare cu alți regizori internaționali în piesa Revoluția din 89. Mineriada de la Bobâlna l-a propulsat direct în topul preferințelor publicului. Piesa prezintă imaginea unei nații dezoriorientate, cu aspirații și totuși ușor de dominat. Actorul principal este umoristul Miron Cozma, care își face intrarea în scenă alături de alți ortaci înarmați cu lopeți, târnăcoape și puieți de flori pentru a colora societatea română ale acelei vremi. Imaginea a peste 5000 de mineri care împart buchete de trandafiri FSN-iști cu tânrăcopul societății dovedea un artificiu regizoral de calitate care urma să schimbe percepția publicului consumator de umor. Scenografia semnată de Mihai Chițac aducea suflul de care avea nevoie regia.

Umorul acestei producții o regăsim în scena de final unde oamenii lui Cozma strigau din toți rănunchii Noi Muncim-Nu Gândim”. Actul se bucură în final de succesul imens al cicatriciilor rămase, iar hohotele de râs ale marii producții s-au reauzit în sala de spectacol la fiecare bis al regizorului.

MISTREȚII LA MAREA VÂNĂTOARE DE MISTREȚI

Partidele de vânătoare organizate de Țiriac, au deja o tradiție de ceva timp. La fiecare început de an Râtanul este gazda celor mai de seamă Râmători la Marea Vânătoare de Mistreți ce are loc în pădurile Bihorene ale domeniului din comuna Balc. Un loc frecventat de Ceaușescu în vremurile glorioase ale dictatorului, a devenit astăzi ținutul vrășmașilor ce l-au izbândit.
Blazoanele celor precum ale prințului uraniului, Dimitrie Sturdza, sau cele ale cailor putere ai lui Wolgang Porsche și Klaus Mangold de la Daimler Crhysler în nici o ordine cu cele ale lui Siegfried Wolf sau Boris Becker sunt acum trofee ale vânăției. Ignatul a sute de mistreții doborâți demască o nestăpânită față a nădufilor. O vânătoare ce cunună un adevărat vifor mediatic, cu o dobândă într-un ospăț din care ne-am hrănit cu toții în ordine descrescătoare timp de 2 zile. 
Mulțumim pentru masă, a fost bună și gustoasă!

TEMBELIZOR DE CĂCIULĂ

Zicerea lui Confucius, că toți suntem egali în interior și că doar cultura ne diferențiază,  crează o imagine a trăitorilor acestor meleaguri..

Cine sau ce face diferența? Numărul de cărți citite? Aroganța unora, tonul răstit al altora, sau instigarea la ură a realizatorilor tv? Muzica clasică, filozofia și arta..

Bolizii afișați, politicienii peticit-promovați? Manelele ascultate tare,  animatoare promovate la rang de vedetă..

În ‘ăst amalgam răsare  o certitudine: nu avem de unde alege decât din noi înșine  pentru că de modele nu poate fi vorba..

vineri, 21 ianuarie 2011

1. Al QaZENa

Bin Laden zîce că: 

Nu trebuie să vedem întotdeauna jumătatea goală a paharului ci este important să ne orientăm asupra aspectelor pozitive a fiecarei activități pe care o facem.

Unii spun că este un război terorist, noi pentru eliberare, un fapt este cert: 

Un lucru făcut cu plăcere este un lucru bine făcut.

CALL IN: Poiedul

Un nou scandal monstru la Spitalul Cinic din Petrol Station City. Aceasta este povestea unui binecunoscut poet din Petrol Station City ce îi acuză de malpraxis pe medicii însărcinați cu operația sa de apendicită:

-Bună ziua, cum ați ajuns așa?
-Așa cum?
-Jumătate po, jumătate ied?
-Dacă ați fost vreodată la noi la spital…la Freakopedie, mă gândesc că vă puteți imagina…. M-am internat acuma câteva zile pentru o banală operație de apendicită, la internare m-a întrebat asistenta profesia iar eu ca prostul i-a spus… poet. Nu știu dacă ea, sau vreun doctor și-a bătut joc de mine așa, că atunci când m-au cusut înapoi…eram poied. Și-au cerut scuze ei, dar ce să le mai faci? Superdracului să-i ieie. Sunt totuși mulțumit că doar partea de jos sunt ied, în rest sunt poet.
-V-a afectat în vreun fel această schimbare abilitatea de a scrie rime?
-În nici un caz, ba pot să spun că acum scriu să fac și rap. De când cu copitele, simt beat-ul mai bine… și parcă și engleza mea e mai fluentă. Cred că era un ied umblat.
-Ne puteți face acum niște rime în engleză?
-Pim pa pim, bring out ya thrilla’
Counter-attack with a million dolla’ billa…
-Atât?
-Nu mă, dă-mi un milion daca vrei să-ți mai zic.
-Redacția noastră nu are fond de protocol, trebuie să vorbesc cu băieții…
-Sim sa sim, dont forget your dream
Take everything serious cause the future’s grim…
-Minunat! Uitați aici, am trei lei. Credeți că ajung pentru niște rime în românește?
-O rimă de trei lei?
Două fete încălțate-n ghete
Sugeau dintr-un băiat cu sete
Timpu-i pentru bani,
Bananele-s cu aurolac,
Cine nu are deloc dușmani
Se numeste superdrac
Plămânul tău este un langoș
Ficatul o merdenea
Câte rațe stau la pândă
Să se arunce pe saltea?

SPOVEDANIE: Popa pe uliță

- Fiule, ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva? Crezi că ai făcut bine?
- Părinte, ieri tare mă grăbeam, nu cred că Dumnezeu s-a supărat pe mine, el știe că mă grăbeam!
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa?! Spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare, pe "Uliță"?
- Păi, cum de unde, părinte? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale? De ce te duci munceşti la câmp? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gat pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti? Ţi se pare firesc?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului. Fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
Să nu mai faci niciodată ca ieri!
"Numai cine îşi iubeşte aproapele, îl iubeşte pe Dumnezeu. "

UMOR ROMÂNESC: Torj and the holly grail

Umorul românesc începe să îşi croiască loc printre marile genuri umoristice ale lumii. Contrar umorului englezesc, te face să râzi şi să plângi în acelaşi timp. Sună puţin bizar, dar dacă aruncăm o privire pe şcena umoristică română descoperim întâmplări la fel de bizare.

Şcenele umorului autohton seamănă izbitor cu filmele ameicane, doar că decorul de Buftea diferă. Dacă în filmele cu mafioţi, aceştia se ghidau după codul onoarei, în România interlopii se ghidează după muzica lui Guţă. Putem lua ca exemplu cazul unui grup infraţional condus de Lucian Torj, consilierul PSD care făcea furori la Lepa Brena și în Traficul rutier. În momentul în care intrau băieţii pe uşă lăutautarului îi sclipeau ochii. Ştia şi el ce ştiam cu toţii, că băieţii ăştia vindeau fete recrutate din moldova în Italia pe bani grei, deci aveau de unde să dea. Comedia o reprezintă faptul că interlopii, în general, aleg calea politicii pentru a îşi masca afacerile ghidate de mesajele subliminale ale lui Guţă, iar chiar dacă justiția îi pedepsește, aceștia iasă repede de după gratii.

Cei care consumă acest umor pur românesc la televizor, prezentat ca şi cum totul ar merge prost pe roate, vor avea o partidă de râs copioasă în momentul în care vor realiza că cei care votează legi, le reprezintă interesele şi imaginea, au ajuns acolo fraudulos, îmbrăcați în culoare unui partid politic.

FILM DOCUMENTAR: Iulius Mall, 300 -SPARGBANII de la Termopile

Un film corporativ de acțiune, o evocare ficțională a bătăliei pe Marile Reduceri de la Mall. Cei 300 de Spargbani se luptă să fie mai avuți ca Regele Regilor- Xerxes, după ce au fraudat sau au delapidat care cum au putut Sc. Termopile S.A. Fabrica din care au evadat cu toții șomeri. Povestea "Filmului" este pigmentată de Spargbanul Aristodemus care se bate mai tot timpul cu Dilos, vecinu' de la 3, pentru Plăsmălăul mai mare și mai HD. Una din cele mai mari dispute ale comerțului din istoria Timișoarei, este acum ecranizată într-un film halucinant.
Spre final Spargbanii hipnotizați să-și cheltuie toate armele,  dau nas în nas chiar cu Xerxes, care cu un rânjet diabolic le srigă în gura mare: Veniți să cumpărați! Astfel pelicula pare să nu se mai termine niciodată.
Acest "FILM", templul cumpărăturilor, a fost apreciat de către unii ca o reușită originală, un Boom economic, iar de către alții a fost aspru criticat pentru accentul pus pe chinezisme, în defavoarea produselor de calitate.

UNDERTAKER: Poezie'n verde

Sufletul creează 
creierul analizează
mâna, de impulsuri, scrie.
Atât am de oferit
un pix și o hârtie.
Notițe despre viață
despre stări de bine și stări de greață
teatru, spectacol, concert
actori și figuranți
timpul trece necruțător
sufletu'i nemuritor
și noi ne gândim la câtă benzină se arde în carburator.



joi, 20 ianuarie 2011

CALL IN: Gutuia


Ne aflăm la periferia Petrol Station City pentru a-i lua un scurt interviu domnului Ștefan Slujbă, președintele societății Gutuia:

-Bună ziua domnule Slujbă, pe modelul deja caracteristic “Gutuia”, de a lansa un nou produs cel puțin o dată la șase luni, ce surprize ne așteaptă în 2011? Și sunt domnișoară!
-Poftiți?
-Îmi cer scuze, mi se întâmplă destul de des să fiu făcută doamnă, știți…
-Nu face nimic domnișoară.
-Așadar…
-Aveți în fața dumneavoastră produsul ce-l vom lansa la începutul lunii Martie, este vorba de “naiPhone”, telefon ce se bazează exclusiv pe tehnologia naiului.
-Ne puteți spune și niște caracteristici, specificații tehnice?
-După cum vedeți, este construit în întregime din lemn, de gutui, bineînțeles, are 22 G-uri, mult mai multe decăt competitorul său american. De asemenea este complet biodegradabil și vine echipat cu ultima versiune de hardware împotriva lucrurilor rele.
-Hardware împotriva lucrurilor rele? Îmi puteți explica cum funcționează?
-Desigur, uitați, iei naiPhone-ul într-o mână și cu cealaltă bați de două ori în partea aceasta “hard” a knockscreen-ului de lemn și apoi spui Doamne ferește!
-Trebuie să spui tare sau e de ajuns să spui în gând?
-Dacă spui în gând de unde știi dacă funcționează? Poate nu te aude!
-Corect! Alte specificații? Cum se efectuează apelurile?
-Îl pui la gură și cânți. Dacă te aude cineva, vine. Sau dacă și el, sau ea, are naiPhone, atunci cântă înapoi.
-Vreți să spuneți că nu are telefonie celulară?
-Nu domnișoară, la acest produs n-ai phone.

MILIȚIANU' COMUNITAR & Criza alimentelor


Dintr-o criză în alta. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură a anunţat că preţul alimentelor a atins un nou record şi că economia mondială riscă anul acesta un şoc al preţurilor la hrană. Acest lucru ar putea duce ulterior la revolte sociale în fața cărora le va da piept „Poliția Vominitară”.
De la premiza ipotetică: De ce nu mânâncă polițiștii comunitari, castraveți murați? Un răspuns la care ne-am fi putut aștepta, ar fi creşterea preţului „coşului zilnic” alimentar. Explicaţia crizei alimentare, o pun specialiști pe seama catastrofelor naturale de anul trecut, ale căror efecte s-au răsfrânt asupra economiei mondiale.
România care se află într-un top al țărilor afectate de criza alimentară, este pe locul doi în Europa în ceea ce priveşte suprafaţa terenurilor arabile, după Franţa, cu vreo 4 milioane de hectare. Avem 25% din terenurile agricole vândute străinilor, iar Uniunea Europeană ne recomandă să vindem şi restul „celor care ştiu să facă performanţă”.
Oare de ce ni s-a interzis prin Tratatul de Aderare la UE să facem agricultură? Sau de ce UE subvenţionează producătorii agricoli din Europa pentru a nu produce anumite alimente? De ce fermierii americani sunt finanţaţi de guvern pentru a nu cultiva terenuri întinse şi a le reda sălbăticiei?! Înclin tot mai mult să cred că organizaţiile cu tentă globalistă, precum O.N.U. sau O.M.S. ne livrează un manual Codex Alimentarius dorit un monopol corporativ împotriva miciilor producători prin înfometarea noastră a tuturor. 
Revenind la premiza ipotetică: Creşterea preţurilor “castraveților murați” reprezintă o potenţială problemă a românilor, nu și a „Milițienilor Comunitari” care nu-i mânâncă pentru că nu le încape capul în borcan.

miercuri, 19 ianuarie 2011

SPOVEDANIE: Popa-n ploaie

- Fiule, de ce n-ai venit ieri la slujbă? Ai avut vreun necaz?
- Părinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta şi...
- Vai, fiule, dacă tu nu te gândeşti la D-zeu, cum ai vrea să-ţi poarte El de grijă?
- Dar, părinte, ce păcate am eu?
- Fiule, ia adu-ţi aminte, ieri a plouat?
- Da, părinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.
- Păi, vezi, fiule? Păcatul, este la fel ca picătura de apă. Aşa mică, ai impresia că nici nu poate face rău, dar atunci când ploile se adună şi curg unele după altele, când mii şi mii de picături se strâng laolaltă, atunci nimic nu le mai poate sta în cale. Tot astfel dacă se adună păcate peste păcate în sufletele noastre, nici măcar umbrela nu o să ne mai protejeze de "Leoarcă". Intră în Biserică, fiule,  roagă-te şi închină-te în faţa icoanelor şi, atunci, sufletul tău nu va fi chinuit de greutatea păcatelor şi viaţa ta va fi un exemplu pentru cei din jur.
"Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului."

marți, 18 ianuarie 2011

CALL IN: Dator și Mândru


NEWS ALERT--Șoc în Petrol Station City--Diavolul este evacuat din duplexul său din cauza datoriilor--Banca pune sechestru pe locuința Îngerului Întunericului, acesta este scos afară cu ajutorul forțelor de ordine--Urmează o conferință de presă pe bara de jos a monitoarelor:

-Bună seara, e toată lumea? Merci pentru prezență…Doamna din spate, vă aduc un scaun?
-Domnișoară! Nu, mulțumesc, stau în picioare.


-Să începem atunci…După cum bine știți, numele meu este Diavol, dacă mai e nevoie de o prezentare…sunt cunoscut pentru produsele mele sufletiste premium-Damnare eternă, Suferință neîncetată, Focul din adâncuri, etc. Am convocat această conferință de presă pentru informarea susținătorilor mei în legătură cu firul evenimentelor din această după-amiază. Totul a început acum trei ani, când am luat un credit de la o bancă a cărei nume nu-l pot rosti. Pe atunci afacerile mergeau bine iar eu doream finanțare pentru dezvoltarea, introducerea pe piață și promovarea unui nou produs…Supliciu înfiorător. Acest nou produs ce avea ca și țintă piața nou îmbogățiților din domeniul construcții a suferit un eșec atunci când piața imobiliară a căzut și societatea pe care o conduc, SC Iad SA, s-a trezit în scurt timp în insolvență financiară. Afacerea a fost preluată de un grup de investitori străini și ulterior văndută pe bucăți. Rezultatul… o sută de mii de demoni disponibilizați peste noapte și datorii de domeniul fantasticului au rămas pe numele meu. În urma a nenumărate procese, mă aflu astăzi în fața dumneavoastră, în lacrimi, cu datorii, cu poprire pe conturi, fără companie, fără loc de muncă și acum și fără casă. Să vă ia dracu dacă aveți întrebări.


-Domnule Diavol, ați încercat să cereți ajutor cuiva?
-Cui să-i cer domnișoară?
-Spre exemplu vecinului dumneavoastră, Dumnezeu, doar locuiți în același duplex.
-Nu domnișoară, că de El trebuie să mă rog! 

UZINA DE "INTELECTUALI"


O Lege nouă a Educației, ce va pica pe umerii generației Cernobîl, care se vrea împotriva clanurilor traficante de diplome a fost recent promulgată, nu?!
Demascarea acestor fabricanți ne trimite pe urmele de noroi lăsate de banii murdari târâți de la 


studenții...

Pe o hartă a universităților din Timișoara putem porni de lângă Clinicile noi. La Arte, acolo unde doar partenieratul Erasmus mai spală din imaginea fostei unități militare. Cu niște taxe foarte colorate licențează niște fripți, în afară de maxim unu'.
Traversăm Bastionul și ajungem la Babeș unde Fabrica de Doctori,       este o piață de desfacere en-gross pentru Occident.
 Peste podul Decebal, la granița cu micul Severin, se află cea mai privată Cherhană, colana pe care se sprijină educația ta. Banii Ticlului s-au dovedit inflamabili când s-a aprins la cârmă, focul ce doar noul rectorat se chinuie acum să-l stingă.   
Industria de Vest, Uzina Regină, ancorată în cartierul muncitoresc, Complexul Studențesc, cel mai mare parc industrial. Este conducta de Diplome ce inundă toate satele cu "Intelectuali". De Politehnică sau Agro, unde bani sunt înlocuiți cu damigene sau sacoșe, nu este loc să mai scormonim.
O față demascată se arată: a plagiatului și nepotismului, constituțională, viciată, autonom-electorală, o Uzină de Diplome, urmele unui Negru Cernobîl.

MUZICA TE CHEAMĂ LA EA


Muzica o interpretezi, în muzică te regăsești, muzica o simți, muzica nu doar o auzi, o asculți, muzica te ridică, tot ea te coboară, muzica îţi creeză tabieturi, muzica iţi schimbă garderoba, pentru muzică pleci de acasă...

...Și ai ajuns în piaţă, în jurul tău muzica te strigă din toate părţile, încerci să o recunoşti după voce dar de multe ori ajungi la alta, când ai găsit aleasa te simţi obligat să te lauzi cu ea, nu ai nevoie de busolă pentru că oricum mergi în direcţia muzicii, în piaţă îţi faci prieteni în funcţie de preferinţe...
  ... pe muzică te îmbeţi, pe muzică te mişti, pe muzică te combini, pe muzică bagi, muzica nu doare, astfel o să vezi ... să dansezi mai bine.

UNDERTAKER: Mârlănia Ciorii

        
Mâncați-aș ochii 
Cârâia o cioară din vârful uni pom
  În timp ce se lingea 
  Pe clonțul plin de cicatricii

luni, 17 ianuarie 2011

FILM DOCUMENTAR: SETUP, Ultima noapte de alcool, întâia pe "săruri de baie"

La fel ca și în romanul lui Camil Petrescu, Ulima noapte de dragoste, întâia noapte de război, acest "film" tratează stările de conștiință abia schițate de personaje cu ample și diferite dimensiuni. Un party în Setup generează deseori un conflict al eului, o permanentă verificare sufletească provocată de monografia analitică a sentimentelor trăite de personaje în condițiile date. Înțelesurile profunde și soluțiile juste ale chinurilor conștientului o relevă chiar titlul "filmului", este noaptea punctului de sudură care unifică cosubstanțial două nervuri poate fundamentale pentru acei "adolescenți conștienți". Una socială și una psihologică într-o rememorare dramatică a depravării vieții interioare supuse unei autoanalize.
Pesonajele principale, el student la filozofie, ea studentă la litere, o relație "one night stand" care aduce în viața lor de studenți săraci unica bogăție spirituală pe care o năzuiau. Atrași în lumea marilor petreceri, noua lor condiție socială îi conduce la mondenitate și cochetării erotice. Tragismul resentimentelor personajelor schimbă optica asupra lumii și sensurilor ei, iar eroul principal se aseamănă cu eroii lui Stendhal care și acesta își înzestrează personaje pline de energie, virilitate și non-loialitate. Opțiunea finală este o izolare de viață teripidantă a complicațiilor sociale, o evadare înr-o lume inundată de izvorul geloziei care îi fac să se zbată între certitudini și îndoieli și la care toate personajele se adatpteză perfect. Acestea sunt tipurile balzaciene pe care autorul nu le dezvoltă până la capăt, dar lasă locul unei observații subtile, care arată lăcomia și vulgaritatea  cu mărinimie și dispreț suveran.

duminică, 16 ianuarie 2011

CALL IN: Doi în unu ca niciunu

Vizita noastră la Spitalul Cinic de Freakopedie nr. 3 din Petrol Station City ne-a rezervat o surpiză inedită. Inițial am fost acolo pentru a-i lua un interviu doctorului ce a inventat “fumatul disociat”, reporterul nostru a întâlnit în aripa maternității o pacientă cu o poveste aparent incredibilă. Internată acum un an de zile, o mamă susține că s-a născut pe ea însăși în urma unei nașteri bizare. Vă prezentăm în continuare interviul halucinant cu tânăra ce împarte același corp cu fiica sa.   

-Bună ziua, cum vă numiți?
-Elena, dar lumea îmi spune Lenuța. Și fiica ei, Claudia.
-Sunteți două persoane în același corp?
-Se poate spune și așa. Sau în același timp.
-De cât timp trăiește fiica dumneavoastră…în dumneavoastră?
-De la ziua ei de naștere, pe douăzeci se face un an.
-Explicați-ne vă rugăm cum s-a întâmplat, această ciudățenie, dacă-mi permiteți?
-Am fost însărcinată și am venit aici la spital să nasc…a fost o naștere inversă, mi-au spus doctorii. Adică m-am născut eu pe dos, cu organele pe dianafară, după cum vedeți. La început nu mi-am dat seama ce se întâmplă, că nu mă vedeam decît pe interior, după aia mi-am dat seama că aia care vede pe interior nu sunt eu, e fică-mea…Claudia. De-ați fi văzut sala de operații, o anomalie monstruoasă, sânge peste tot, eu nu știu cum arătam dar mi-au zis doctorii că vomitau fără încetare. Acum cred că sunt mai plăcută la vedere, că m-au înfășurat în folie de plastic, să nu-mi fie chiar toate mațele la vedere.
-Cum vă descurcați cu spălatul?
-Păi n-am voie să mă spăl cu săpun, că cică ar fi periculos…dar mai fac cîte o baie cu ceai de mușețel, e… bun pentru starea în care sunt, dar oricum nu mă frec când mă spăl, mă clătesc doar așa.
-Cum vă hrăniți?
-Cu supă în principiu.
-Soțul dumneavoastră unde este?
-Eh, doamnă…sau domnișoară, scuzați-mă dar nu vă văd…
-Domnișoară.
-Eh, domnișoară, soțul meu a plecat când a văzut ce s-a întâmplat. Poți să-l învinovățești, uitați-vă la mine cum arăt?! A fost în sala de așteptare când m-am născut, dar imaginați-vă cum a reacționat cînd i-au spus doctorii că fiica dumneavoastră este nevasta dumneavoastră întoarsă pe dos. Am numărul lui de mobil, dar credeți că pot să vorbesc la telefon?
-Și de un an stați internată aici în spital, nu v-au dat medicii voie să-l părăsiți?
-Întâi m-au ținut pentru teste, apoi să-și bată joc…Vă spun drept că nu am simțit atâta umilință de când sunt.
-Ce v-au făcut?
-Sunt bolnavi cu capul domnișoară, am înțeles glumele și bancurile, dar să-și bage sula la mine-ntre organe…că cică-i calduț. Bătaie de joc.
-Spuneți că ați fost abuzată sexual de medicii acestui spital?
-Nu spun nimic, că nu văd, ca să știu cine, ce. Dar e păcat de asta mică, că simte și ea ce mi se întâmplă.
-Doamnă Lenuța, putem vorbi și cu Claudia?
-Nu domnișoară, că nu vorbește, e prea mică, are doar un anișor.
-Păi și ce face?
-Acuma plânge.


 

SHE BELIVE IN SHOES AND CARS


Oglinda, singura "persoană" care are prilejul să o privească în ochi  este și unicul duhovnic al ei. Vorba care umblă prin popor: "Că îi place pe motor" a atras mai mult interesul nostru de a o demasca. Îmbrăcămintea provocatoare, sau mai bine spus sumară, acele zâmbete largi și flegmatice au fost primele indicii să o recunoaștem, era chiar ea!
Plimbările prin Mall, urmat de exhibiționismul pe Hi5 sau cel de la sala de fitness, sunt activitățile care o scot în lumina unui posibil "iubi". Îi plac bolizii, iar dacă n-a găsit încă "în puii mei" un "irinel", se apucă de modeling în ideea că va ajunge să călărească capotele cailor putere pe la te miri ce târg auto.
Talismanul ei este rozul, crede că-i poartă noroc, il place la nebunie, sau nu știm de ce tot timpul poartă ceva roz cu ea. Iar după ce-și îmbracă hainele în funcție de roz, restul nu mai contează cum le asortează atâta timp cât sunt de "firmă".
O relație de iubire cu ea, nu are cum să te pună în dificultate. Se Știe... Detestă florile, în schimb îi plac miciile atenții A8, sau mărțișoarele seria 7. Îi place să fie alintată cu "prințesă" sau între fete cu "fată". La o reamenajare a imobilului ar schimba aragazul cu solarul și mașina de spălat cu o casetă de briz-brizuri.
Personal o admir că a reușit să devină dintr-o persoană oarecare o alta oarecare... Sociabilă, îi place să iasă cu "gașca"și să facă "caterincă" de "zdrențele" care nu se ridică la "valoarea" ei. Privește cu încredere către viitor, iar  într-o zi o să vrea să scrie chiar ea o pagină în cartea ei preferată: Playboy.. Ce mai? Este strălucitoare! Măști diferite, un alt fenomen, stil și atitudine.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

NEHOTĂRÂTULUI I SE IAU MINȚILE


Mă uit în trecut și văd cum strămoșii mei se plimbau desculți spre același destin, cu zâmbetul pe buze. Mai văd cum ei purtau mâinile la spate și călcau atent pas cu pas fiecare moment. Îi văd cu privirea senină cum se opreau din când în când să privească cerul.

Întorc pagina și văd cum alerg azi prin viață. Un drum plin de serpentine și intersecții, majoritatea dintre ele semaforizate. Nu am timp să admir nimic căci vreau să traversez repede. Prefer să mă concentrez pe direcție decât pe decor.

Tot timpul pe grabă acționez agitat. Îmi apar diferite măști care întruchipează cele mai atragătoare arhetipuri, ce mă pun în fața unor decizii luate pripit și rapid. Alte ori încerc să le măsor dar realizez că drumul continuă indiferent de decizia mea și oare ...sunt pe drumul cel bun? Dintr-o dată, aud păsărele-le cum cântă, îmi simt inima liniștită și îmi dau seama că e din nou...