- Fiule, de ce n-ai venit ieri la slujbă? Ai avut vreun necaz?
- Părinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta şi...
- Vai, fiule, dacă tu nu te gândeşti la D-zeu, cum ai vrea să-ţi poarte El de grijă?
- Dar, părinte, ce păcate am eu?
- Fiule, ia adu-ţi aminte, ieri a plouat?
- Da, părinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.
- Păi, vezi, fiule? Păcatul, este la fel ca picătura de apă. Aşa mică, ai impresia că nici nu poate face rău, dar atunci când ploile se adună şi curg unele după altele, când mii şi mii de picături se strâng laolaltă, atunci nimic nu le mai poate sta în cale. Tot astfel dacă se adună păcate peste păcate în sufletele noastre, nici măcar umbrela nu o să ne mai protejeze de "Leoarcă". Intră în Biserică, fiule, roagă-te şi închină-te în faţa icoanelor şi, atunci, sufletul tău nu va fi chinuit de greutatea păcatelor şi viaţa ta va fi un exemplu pentru cei din jur.
"Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu