VINDE-ȚI SUFLETUL!

Această este o poveste de demult, de pe vremea când oamenii își expuneau gândurile în scris și acidul acetilsalicil era încă legal. Vă prezentăm în continuare un fragment din povestea “pop” a Elenei, o fată care și-a vândut sufletul pentru o idee, scrisă chiar de ea:

Mi-ar plăcea să văd dragostea într-un muzeu, acolo unde îi este locul. Nu sunt haterialistă, sunt doar de părerea că dragostea și-a pierdut sensul, direcția și scopul  în societatea modernă. Argumentez asta cu amintirile mele despre dragoste, unele nesatisfăcute, altele explozii de extaz și eritromicină, însă toate induse de reacții chimice. Dragostea nu e un repertoriu mistic ce transcende simțurile unuia, failibile, proaste și incomplete prin definiție, dragostea e matematică. Dacă faci asta, ești răsplătit cu asta, dacă nu o faci, ești răsplătit cu cealaltă. Mai aplică un stat. Dragoste lavabilă. Văruiește-ți viața în toate culorile, apoi șterge petele.

-Momentul în care ți-ai vândut sufletul, ți-l mai amintești? Când ai zis că-ți dorești pe cineva atât de mult încât dacă îl vei avea aproape, tu nu vei mai conta pentru tine. E timpul! Dorința ți-a fost îndeplinită iar acum eu am venit să ți-l iau, așa ne-a fost înțelegerea.

-Pentru o secundă!? Atât a fost tot?

-O secundă? Atât ai făcut tu să fie! Te stâmbi de parcă ai fi importantă. Poate, pentru cei ce privesc! Pentru el... ai fost o ecuație. A vrut să te descifreze și  ți-a uitat conținutul, la fel cum a facut-o cu problemele de gimnaziu cărora le-a reținut doar rezultatul. Nu ai înțeles încă că asta e o știință exactă, că nu merge cu aproximări? Ai făcut atâtea greșeli...  de ce i-ai spus că-l iubești, când tu de fapt chiar îl iubeai? Singurul motiv pentru care ți l-am  dat a fost acela că te-am crezut în stare să-l scuturi. De ce te-ai încăpățânat să-l repari? Nu ai învățat chiar nimic din jocurile copilăriei? Din iubirile tale sintetice? Ai fost cea mai de preț elevă a mea, ai distrus tot ce ai atins, exact cum te-am învățat. Ce s-a întâmplat cu tine de data asta?

-Nu știu, era ceva în el. Am crezut poate că ceilalți au dreptate, că dragostea există. Inima mi-a...

-Te-ai lăsat iarăși ghidată de inimă! De câte ori ți-am zis: Ori îți stăpânești sentimentele, ori te ia dracu!                                                         

Închisoarea minții e un loc putred și întunecat. Nu e o sanie, și nici o juardă, nu e un suc de fructe cu 80% pulpă. E un loc umed de pe Lună, un pustiu aproape invizibil pentru simțuri, e un ocean închis într-o moară de vânt. Acolo stau eu ghemuită în infinit, bandajată în reproșuri, regrete și erotism, așteptând ca totul să se termine...dar nu se termina… De ce oare nu se mai termină? Pentru că nu trebuie să se termine, i-a șoptit o voce în mușchi. Respiră…Respiră adânc… Povestea ta nu se termină aici.                  

 –Călim Nuanța

MARATONUL PREZENT

Un vânt zbuciumat ce nu bate

Te duce cu gândul la moarte.

O iluzie a tot ceea ce este,

Învelită de reprezentări rupestre.

Trecutul îi alimentează puterea

Totuși nu te duce nicăierea.

Duhnește de aceeași  odoare

Perpetuu schimbătoare.

Viitorul ce se vede îndepărtat

Oglindește un trecut idealizat.

Timpul consumă latent

                                     Viața trăită la prezent                                               

by NarcoJocu

OMBUN

                                           înFlorim China           

Povestea unui oarecare pe care îl chema Ombun, a început rău. Numele i se trăgea după cel al bunicului, dealtfel și pățania. Acesta constrâns de împrejurări credea adesea că cel mai mare dușman al lui era chiar el, iar cei mai buni prieteni se gândea că sunt cei pe care nu i-a cunoscut. Persecutat de gânduri, neajunsuri, îndoieli, făcea față cu greu rutinei absolute. Toată viața s-a chinuit să ia cele mai bune decizi, ca mai apoi să trebuiască să o ia pe cea mai grea: Să renunțe!

Este nedrept cât de prost trăim și cât de proști suntem ca masă. Mulți sunt cei ce reprezintă produsul Porcului ce l-au mâncat și se comportă în stilul evaziv cretin. Când spui a venit timpul înseamnă că a trecut ceva vreme până să-ți dai seama de asta. Așadar, a venit timpul sau a trecut vremea? La fel și Ombun, ajuns la limita posibilităților și-a dat seama că acestea nu-i vor depăși niciodată potențialul. Când nu a mai suportat și-a băgat picioarele, a ieșit în stradă și a strigat tare: Jos Ceaușescu!

POST-SCRIPTUM

În vremurile în care eram complexaţi de atâtea complexe, capitaliștii ne învăţau că timpul înseamnă bani. De atunci am început să alergăm după iluzii, să muncim pentru nimicuri şi să luptăm pentru o cină selectă. Am închis ochii la toate culorile vieţii pentru a îi deschide în faţa unei sclipiri false, pentru care ne băteam ca chiorii. Ne permiteam să cumpărăm destinul din farmacii în timp ce fericirea avea un brand. Semeni se mâncau între ei pentru o poziție mai bună pe treapta socială unde carnea era mai fragedă.  Banul reprezenta proza vieții confortabile în care puteam  trăi doar mizerabil. Mediocritatea devenise instituționalizată în timp ce condiția vieții era nefericirea, problema era că imoralitatea conducea lumea și ignoranța etica. 
Nici Soarele parcă nu mai putea să ne privească în ochi pentru că viteza vieții noastre îl depășea. Răbdarea dispăruse iar bucuriile vieții deveneau invizibile în acest uriaș mall ce vindea agresiv sentimente și stări de ultimă generație. Tandrețea și romantismul se transformaseră în vulgaritate iar instinctul evoluției noastre ca specie era influențat în mare parte de sexualitate. Doar becurile și asfaltul ne mai luminau căile și direcțiile vieții, ce ne purtau în aceleași cercuri de generații.

Tot ce putea percepe ochiul era puterea de a influența și cumpăra oameni. Tradițiile și valorile au fost înlocuite de gadgeturi iar limbajul a fost înlocuit de abrevieri prost înțelese. De fapt profanarea eului a început în momentul în care oamenii își vindeau sufletele în schimbul unor posesii reciclabile. Încet dar sigur ne-am consumat din interior spre exterior până nu am mai rămas nimic, d-abia apoi ne-am trezit cu ceea ce ne-a mai rămas...

 By NarcoJocu

Crăciun 2211

CRĂCIUN 2011

Cât? Cât? Atât! În perioada sărbătorilor de iarnă, la noi găsiți bani cu 20% mai ieftin. În magazinele participante la promoție aveți wireless gratuit oferit de Rom-Rom-telecom. Crăciunul ăsta cumpără mai ieftin și comunică gratis doar la Fast-food Money. De asemenea le urăm spor la treabă și somn ușor bătrânilor și celor dintre voi care nu-și permit nici pom, nici carne, nici anul ăsta.

CRĂCIUN 2111-Christmas Twist

Anul acesta Crăciunul este sponzorizat de Pepsi. Pe 15 Decembrie vom afla ce fel de arbore vom împodobi. Speculanții mizează pe frasin, așa că au defrișat din timp o mare parte din Calea Șagului și Torontalului. Carnea oficială de anul ăsta a fost anunțată pe 1 Decembrie și după cum bine știți este de pisică, așa că celor norocoși care și-au procurat din timp un astfel de animal, le urez poftă bună.

Începem ediția televizată din această seară cu o rugăciune pentru Mesia facebook, mântuitorul și salvatorul comunicării non-verbale. Tema dezbătută astăzi cu invitații noștri: Cititul-Mit sau adevăr? Așteptăm SMS-urile dumneavoastră la 2111 cu răspunsul la întrebarea: Vă este dor de vremurile în care Crăciunul era sponsorizat de Biblie?

Avem deja primul mesaj? Utilizatorul cu numărul... stați ce mama dracului... astea sunt litere, citim un mesaj de la utilizatorul cu literele... Cum e posibil asta? Mai există utilizatori cu nume? În fine, utilizatorul cu litere ne transmite: Îmi este dor de vremurile când Crăciunul era sponsorizat de Biblie, pe atunci aveam brazi, porci, Coca-Cola pe masă și o porție zdravănă de ură între oameni. Îmi aduc aminte pe vremuri, când am aflat că echipa mea joacă pentru pariuri și cum m-am mâniat în cel mai Biblic sens. Mi-e dor de ură.

CRĂCIUN 2211

M-ai întrebat ce e Crăciunul... Vezi tu, oamenii aveau aceste așa numite sărbători, ritualuri ceremoniale ciclice care îi ajutau să-și amintească. La începuturile lor ca și specie, memoria lor relativă nu le permitea să păstreze nici un fel de coerență, așa că adesea confundau trecutul cu viitorul și aveau nevoie de repere pentru a putea comunica între ei și a da o noimă ciclului biologic numit de ei viață. Indexarea aceasta a spațiului le-a consumat într-un final soiul, dar despre aceasta vom vorbi cu altă ocazie. În analele lor se vorbește depre o oarecare direcție, un simț linear denumit de ei “timp”.

Știu că te gândești la faptul că ne-am descoperit cu o formulă. Cât despre cei despre care înveți, e oarecum trist ce i-a motivat... trebuia tot timpul spus primului născut adevărul, în felul acesta și-au păstrat bolile de la o generație la alta. Nu este adevărat, omenirea nu a pierdut în fața computerelor, ne-au cedat, săturați să aștepte nemurirea mult promisă.

– Călim Nuanța

ÎNSĂ AZI

înFlorim China 

La televizor exact aceleași emisiuni de acum o lună, la mine aceeași mizerie, uită-te la tine ce frumoasă ești. Nimic nu s-a schimbat în jurul nostru, spectacolul a pierit în fiecare seară. Poate poți să numeri ceva magic, după  care, într-un moment de grație te vei simți suspendată pe una dintre lumile ne-atât de importante. Le vei putea privi cu de-a întregul, nuanțate de câte un contur aritmetic. Felul în care ți-ai articulat furia tinerească nu joacă rol de amănunte, iar textul pare unul ușor de ales. Din aproape în aproape. Oricum sunt mândru! ...Azi, fie ea și zi națională.

FĂRĂ DRAGOSTE.

 Fata care s-a luat după semne trăiește. Cu totul am cunoscut-o și toții au recunoscut-o, e parte din maturizarea tatălui meu, a mea și a moștenirii mele.  Fă-o să conteze. Iubirea nu este imaginară pentru ea, imaginea este egală cu percepția, ergo: ea se ia după semne. Și uite așa, l-a cunoscut pe nuș’ce mezelar. Acolo a adus-o însemnul mielului ce l-a zărit într-o veche carte a bunicului ei, pe care femeile din casă îl tachinau din respect, peseme ucigașul se transpune în  următoarea schemă:

   

 SEMN-> MIEL-> ANIMAL-> ABATOR-> AMBASADOR-> AVIATOR -> OUĂ -> UCIGAȘ

.

Și cu această persoană a dus-o în pragul sinuciderii din cauză că era uitată într-un colț al casei în care nu bătea lumina, așa că se prăfuia*. Și când s-a întors, tot ea era de vină că îl “iubeștește din toată inima” pe “porcușorul ei aiurit”, adesea “aurit”, că altfel ce prilej am mai avea să povestim o poveste de dragoste cu saltele umede dar fără dragoste. Beton că a treia zi, la rugăciuni, l-a cunoscut pe el, ciudatul. Spate lat, minte puțină, îl alintă băieții din casă, din respect:

 VIU -> PORC -> ANIMAL-> ABATOR-> AMBASADOR-> AVIATOR -> OUĂ -> RESPECT

.

-Sunt mereu fericit în preajma ta, uit! Ești căciulița de pe “a”. Starcraft II, nu vezi? Accept să te strâng la piept. Iubește ca să-ți alungi demonii, domnișoară!

-Domniș… Ah, mi-ați spus titlul corect. Mereu mi se întâmplă ca lumea de pe stradă să mă confunde cu o doamnă. Nu înțeleg ce spuneți dar simt ceva ce n-am simțit niciodată atunci când vorbiți. Pardon, vă rog să mă scuzați domnule… nu-mi stă în fire să am în gușă…

-Ce vă stă în căpușă e rezervat strict dumneavostră, sau celui care vă va găsi cutia galbenă, căreia i se spune neagră.

-Dacă mă iubești atât de mult, de ce nu-mi spui cum se termină poveștile tale?

-Fără dragoste.        –Călim Nuanța.

8. Al QaZENa

Bin Laden zîcea că:

Un sport de milioane ce umple stadioane, se numește Rege, de pe urma căruia mulți o duc regește. Toți regii au nevoie de bufoni, iar cei legați la gât cu câte un fluier drept blazon, ar trebui să fie mai intransigenți ca și hoții de flori.

Vă hrăniți cu fotbal? Deschideți frigiderul și strigați tare:

  -GOOOOOOOOOOOL!

IUBITA MEA BANCĂ

înFlorim China 

Ai răsărit într-o zi pe cerul senin al vieții mele. Nu te cunoșteam, dar inima mea a început să bată într-un ritm mai alert de când te-am văzut. Mă simțeam ca o frunză pierdută în vânt, până atunci când ai apărut, înainte să apari în viața mea, nu știam ce înseamnă cu adevărat cuvântul "datorez". Tu m-ai învățat ce înseamnă să datorezi enorm de mult, din tot sufletul, iar apoi mi-am dat seama că nu mai pot trăi fără tine și că valorezi totul acum.

Înger cu aripile smulse de nebuni, de ce cerșești pe pământ când în văzduh sunt palate. Ochii tăi roșii de plâns, plini de blândețe, cheamă inimi la tine crezând că naști tot ce este frumos în lume. Acum asculți smerită, condamnarea ta la moarte, din atâtea glasuri de la care îți primești verdictul după ce le-ai rostit povești înălțătoare.

M-ai așteptat și mă mai aștepți până când? Dacă aș avea, ți-aș oferii totul într-o clipă. Totuși soarele răsare după fiecare apus, depinde cât de greșită și neconformă este percepția deja denaturată. Când pierzi o iubire ți se pare că ai pierdut aproape tot, că abia ți-a mai ramas un strop de ceva, atât cât să mai trăiești să faci următorul pas, cu inima. Iubiți-vă frumos!

TELEPATOCILL

Nou pe piață! Telepatocill, o stare care pune imaginația și memoria pe stand-by, condiție care ajută la receptarea și emiterea gândurilor prin vibrații umanomagnetice. O stare de relaxare totală a minții care te ajută să auzi la distanță și să transmiți mesaje fără sms. Acesta  intră în acțiune după ce sinele pleacă în direcția opusă gândurilor prin control mental. Se recomandă citirea responsabilă, fără a folosi această abilitate în sens manipulator sau  scop material.  Nu poate fi cumpărat dar poate fi dobândit iar unora le  provoacă stări de oboseală.  

ATENȚIE! Este interzisă transpunerea mesajelor "!%*(

NarcoJocu

ADUN STICLE GOALE

...Benzina am să o fur din rezervoare

înFlorim China 

Un concept obsesiv cu rădăcini adânci în istorie, o creație a noii gândiri, numite revolte ale cetățenilor supărați, ce zdruncină imaginea strâmbă a unui sistem global. Responsabilitatea unei revoluții, în primul rând ca acest lucru să se întâmple, ar trebui să existe un primul rând, apoi decizile luate cu trei pătrimi, plan al unei păci universale și eterne, devine republican și poate că de aceea altruismul este un sistem moral. Cu dreptatea în pumni, cu demnitatea în piept și curajul pe buze, cu capacitatea de a analiza fapte și fenomene, pe baza unor valori și teorii, îți iei zborul în așteptarea somnului. Convulsiile care au urmat au dat naștere lacomă și belicioasă altui stadiu ideatic. Expedițiile dezastrului subestimate, lăsate breazdă schimbării statornice, cu speranța că suntem niște feonicși ce înflorim din ruine, ne face poate să înțelegem că inteligența este capacitatea cu care vom înțelege că totul este de neînțeles, o gnoză a învățăturii cosmice din care conștiința lașității naște monștri.

Faceți conștiință cu Senin

Locuiește în camera iluminată din centralul condiției umane, de unde are acces la mecanismele oricărui sens.  Are obiceiul, la prima întâlnire să păteze încăperea cu gânduri negative și sentimente fizice după care te îndeamnă să le cureți, pentru că tu știi mai bine cum. Nu e nevoie de cerere de audiență pentru a îl întâlni, trebuie doar oprit zgomotul din mintea ta.

Călătorește prin vise, comunică fără să vorbească și se simte dator să te atenționeze când cineva se uită. Are o exprimare nelumesc de eclectică și se comportă ca un tribunal al sufletului, care, după parerea lui este motorul existenței. În schimb, când vorbește despre corpuri spune că banii doar murdăresc spiritul și dorințele sunt doar stimuli ale amăgiriilor. Nu este de acord cu religia modernă despre care crede că are menirea de a stabili limite între bine și rău, un concept care îngreunează accesul în camera iluminată, iar dacă vrei să te lămurească ce înseamnă bine și rau te va îndruma  să vorbești cu Nietzsche. Când tu ești satisfăcut cu posesiile tale și cu fericirile lumești, el stă trist în camera lui și simte că acum nu mai ai nevoie de el. Un ascetic convins, urăște goana după posesii, despre care spune că ar fi o stare indusă în subconștient, pentru a te face un împlinit murdar. Nu înțelege conceptul de moarte, pentru că sfârșitul e un nou început al excursiei infinite prin univers, iar șederea noastră pe pământ este doar o experiență temporală într-un spațiu limitat, urmată de o nouă experiență  fără materie.

Menirea lui este de a ghida spiritul și de-al păstra cât se poate de pur, fără represiune. Este cel care te motivează în vărful muntelui spunându-ți că limitele fizice pot fi întrecute cu puterea minții. Este cel care te  mustră când nu ești corect și îți arată laturi inviziblie pentru ochi când ești vulnerabil.  Pentru unii el nu există, pentru Senin nu există, nu există.

NarcoJocu

OM DROGAT, OM SĂRAC

Se vorbește despre droguri, însă prea li se spune Droguri.

Violent, agresiv, plin de resentimente, detalii ușor de remarcat la descrierea caracterului personajului. Este genul de băiat isteț, ce moștenește mai mult agresivitatea tatălui. Infirmier la spitalul de normali, visează la o carieră artistică. Un personaj important al povestirii, subiect de actualitate în zilele noastre prin dorința de a avea succes, ce urmărește destinul cu suișuri și coborâșuri neașteptate. Indolent, pare a nu avea alt scop în viață decât acela de a fi cu orice chip oaia neagră a familiei. Veșnic în căutarea fericirii se înconjoară de oameni de joasă speță. Cu toate acestea, deosebit de complex, dovedește că viața nu este doar în alb și negru, ba dimpotrivă, există nenumărate nuanțe de gri. A știut să aleagă cu mult talent dintr-o întreagă paletă cu nuanțe, astfel încât binele și răul, frumusețea și urâțenia să nu fie niciodată absolute.

Om Drogat, om Sărac, e prin urmare o poveste completă despre dragoste și ură, lăcomie și disperare, succes și corupție, tristețe și bucurie, frică de viață și frică de moarte, și toate acele sentimente omenești. Un mod de trai ce poate afectează aspectele vieții într-o stare de copilărie veșnică și în care puținul timp liber care a mai rămas, ajunge nefolositor într-o lume nelimitată a sărăciei. Ieftin, personajele rămân aceleași și sunt precum în cazul unei politici de conducere care se axează pe o producție mărită și în care fiecare doar trebuie să învețe să se educe, iar apoi totul va ține de destin. 

înFlorim China 

JURNALUL UNEI TECKELIȚE SCHIZOFRENICE

de Călim Nuanța

Bună, mă numesc Nyx, sunt cățeaua lui Călin iar acesta este jurnalul meu.

Luni .  M-am trezit și am simțit nevoia să latru iarăși la ușă. Nu s-a deschis nici azi, dar sunt convinsă că e ceva după. Apa din castron e prea tulbure să mai beau din ea, așa că am ales să beau din zona de pe lângă WC. Am făcut un caca în parc, pe la șapte. A fost soare.

Marți.  M-am trezit cu o dorință arzătoare de a face pipi. Am făcut unul mare în fața ușii, după ce iarăși am lătrat la ea și nu s-a deschis. Azi m-a scos Călin afară și am urmărit o bicicletă. Mă enervează că nu înțeleg cum funcționează.

Miercuri. Deprimată. Schimbă dracului cineva apa asta din bol? Și care-i chestia cu pisica? Nu înțeleg de ce mă consum așa când aud cuvântul ăsta. Acum refuz să mă mai uit în direcția ușii., tind să cred că lătratul meu nu are nici un efect. Care e scopul vieții?

Joi. Se întâmplă ceva straniu cu stăpânul meu, Călin, m-a lăsat să dorm cu el în pat aseară. Sper că nu e pe moarte, n-a mâncat așa de mult din lubenița aia. Am auzit astăzi un banc de petrecere, de la Max. Nu prea are simț al umorului, dar așa-s ciobăneștii. Cică prinde teckelul masochist peștișorul auriu și-i îndeplinește trei dorințe. Prima dorință? Aș vrea să-mi crească o mână de om, care să-mi dea tot timpul peste bot. A doua dorință? Aș vrea să-mi crească un picior de om, care să mă lovească constant în stomac. Și a treia dorință? Aș vrea să fie pe măsura mea!

Vineri. Mă gândesc să fug de acasă, nu mai suport faza cu apa. E oare posibil să fac dizinterie dacă tot beau de lângă WC? Iară m-am comportat inexplicabil când am auzit de pisică, s-ar putea totuși ca oamenii să-mi fi spălat cumva creierul? Când dorm? Merită investigat.

Sâmbătă. M-am trezit mai binedispusă, am reușit aseară, într-un final, să perforez puiul ăla care piuia straniu când îl strângeam. Nu era vorba de un detonator EMP cum am crezut inițial. Testul a arătat că puiul era din cauciuc, și ceea ce credeam eu că e un microcip, s-a dovedit a fi nimic altceva decît o banală fluieriță de plastic... o altă zi de liniște în lume.

P.S. Călin a schimbat în sfârșit apa.

Duminică. Am visat extrem de intens azi-noapte. Se făcea că eram în fața operei, cu mulți prieteni din copilărie. Parcă era și mama acolo, și frații mei, Neluțu, Petrișor și Coco. Toți aveam măști de oameni. Oare ce-o fi însemnând?

Iarăși am dormit în pat cu stăpânul, se comportă din ce în ce mai bine cu mine. Poate sunt eu pe moarte.  Sigur toate astea se leagă cumva,  ușa, pisica, visul… Călin.

Luni. Nu mai înțeleg nimic, au trecut șapte zile de când îmi țin jurnalul. Cum adică după Duminică urmează iarăși Luni? Cred că “Ei” încearcă să mă facă în felul ăsta să uit. Mă scoateți afară să-mi fac nevoile în aceleași locuri, îmi dați aceeași mâncare în fiecare zi. Credeți că o să uit? Bună ideea cu jurnalul.

Marți. Astăzi l-am mârâit pe Călin, am crezut că vrea să mă omoare. Am regretat imediat după și am căzut iarăși într-o depresie adâncă. Mă gândesc serios să reîncep medicația. Spre seară, Călin a avut o vizitatoare care m-a mângâiat cu foarte mare drag. Am scăpat un pic pe mine de bucurie. Nu știu de ce. Imediat după, am fost cuprinsă de o mare frică.

Miercuri. Pe la ora șase dimineața a plecat intrusa. Să mă încred iarăși în instincte? Am simțit că are planuri ascunse. Cine-i acestă Mini? Nu e prima oară când îl aud pe Călin vorbind ceva despre viteza lu’ Mini.

Joi. Am visat cu tata Miloș. Se făcea că mergea cu camionul spre Deta, cu stăpânul lui.  Apoi au venit iarăși oamenii ăia cu un ochi la ceafă… Ce să însemne oare? Că mă mărit?

Vineri. Aseară am fost la Mac. O doamnă din fața mea și-a luat un dubluciz și un mecpuișor. Idioata a mâncat puișorul înainte de ciz. Apoi am căutat pisici pe lângă beciuri. Am găsit o hartă și un bilet adresat lu Harry Potter. Nu știu dacă să mă bag.

Sâmbătă. He woves me! Călin mă iubește, sunt sigură. Aseară, după ce ne-am întors din oraș, ne-am uitat la Planeta maimuțelor. Efecte faine dar sincer n-am înțeles nimic, de ce are maimuțe în titlu, dacă e doar cu oameni? Aș vrea să fiu om. Cred că mi-aș rupe colții în mâinile zeilor dacă mi s-ar îndeplini dorința asta. Devin poetică când îmi doresc ceva.

Duminică.  Încă nu s-a întâmplat nimic, nu m-am transformat încă. Nu știu cine e de serviciu dar e destul de aiurea, ultimele dorințe au ieșit complet pe dos. Spre exemplu, când mi-am dorit să fiu mare, m-a făcut lungă.

Luni. Ieri, prietenii mei, Max și Dot, au vrut să-mi facă o surpiză și să mă omoare. M-am supărat pe moment, dar m-au lăsat să-i miros un pic și mi-a trecut. Am noroc că sentimentele mele se regenerează de șapte ori mai repede decât la oameni.

Marți. Epic fail dis de dimineață. A venit vecina pe la noi iar Călin i-a făcut o cafea. Pe mine m-a închis în baie, dar am auzit cum râdeau de mine. Nu știu ce să mă mai fac, cred că o să mă arunc de la subsol! Nu înțeleg ce vede în femelele astea umane, cu textura lor herpetulentă și fețele lor de furnir.

Gata! Nu mai am nimic de pierdut, de acum o să fiu rece cu el, rece ca inima unei târfe!

                                                    A fi continuat …

7.Al QaZENa

Bin Laden zîcea că:

Ecuațiile rațiunii devin concepte abstracte pe tărâmul dezvoltării suscebilității. Matematica destinelor este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără ca rezultatul să dea cu virgulă.

Succesul nu înseamnă absenţa eşecurilor;  ci realizarea obiectivului final

FLORI, FETE SAU BĂIEȚI

Egalități de șanse între genuri

         Calea unui om complet a luat cursul vederii egalității între femei și bărbați, în istoria societății contemporane. Cum ne infulențează acest fapt, aflăm de la individ la individ, de la gen sau caz, până la măsurile discriminatorii care ne înconjoară. Această situație, prezentă în cotidianul existenței noastre, intră într-o categorie din care face parte și nepotismul, la noi în țară, greu de neobsrevat. Condiția egalității genurilor în societate pornește piramidal de la vârful omului politic, coborând până la cele mai joase spețe, într-o manieră ce nu perfecționează realizarea statului de drept.  

      În Europa zilelor noastre, egalitatea între sexe este departe de a fi reală, femeile încă mai sunt marginalizate, plătite mai prost decât barbații și sunt victime încontinuare ale viloenței. Cu toate că, Consiliul Europei a luat măsuri în vederea promovării egalității între femei și bărbați, la noi în țară o serie de drepturi specifice sunt și astăzi încălcate, vis-a-vis de situații precum protecția mamelor și  protecția socială și economică a femeilor. Mai mult decât atât, nu este foarte bine enunțat principiul egalității în drepturi și îndatoririlor  soților în cadrul căsătoriei.

       Șansele egale și cadrul principiilor existente, aplicate, redau un nou impuls eforturilor întreprinse în acest sens. Cu această ocazie s-a afirmat că, egalitatea constituie o parte integrantă a drepturilor omului, iar eradicarea oricărei discriminări bazate pe sex reprezintă o condiție și un imperativ al dreptății sociale. Printre alte inițiative în favoarea egalității în drepturi, se poate enumera faptul că autenticitatea femeilor nu poate fi sub-reprezentată prin sfidarea acceptării acestui lucru.

         Nu putem înțelege pe deplin diversitatea aplicării egalității și a drepturilor, însă descreditarea sau ba din contră, inițiativa tratării acestui subiect pe baza atributului acceptării, dă naștere din păcate îndoielilor. Atunci când de obicei neputința sau interesele, tind să mascheze prostia și să depășească orice  graniță a drepturilor egale, care constituie gândirea, de vină sunt numai frontierele intelectului.

înFlorim China 

Înțelegi bă?

Cum se poate și în ce constă ceea ce percepem din visele tulburate? Intreprindem idei, confecționăm și gândim. Felul în care ne separăm și ordonăm dorințele sunt migrene și fețe morganiene, nevoile sunt rare în fapt  și totuși dese ca firele de păr.  E crudă și cruntă explorarea când trece timpul prin sau pe lângă noi. Odată cu pasiunea totul poate să devină infern la inefabilul armonios existent.  Atâta  posesie și monogamie, atât  amar suntem și mulți vor mai urma să se acrească. La stânga birjar, la dreapta  te rog, în capăt se află  sau nici măcar  nu vom arde cotropitor prin cărbune, printr-o joacă de trubaduri parckourieni. Mai avem și negru pe alb, sau culori și forme mișcătoare, limbaje babiloniene, telepatici suntem, trupescul ne cotropește în schimb, căci mici rămânem și vom fi...

NOAPTE

 PRPL

Stai! Că trag...

sau prefer să fiu bleg.

Cât am așteptat

tot am încorcporat

viață, sentimente, dorințe, pergamente

luciditate...

vorbe adevărate

din adâncuri preluate

și duse mai departe...

Și unde se ajunge?

Cât de slab e cel care plânge?

Și care ar fi problema

asta ne este emblema!

Cu steagul sus

departe m-am dus

și singur, și însoțit....

Dar niciodată învins.

Trăiesc un vis...

și visul e realitate.

Murdăria le spală pe toate!

Căcat, moloz și întuneric.

asta să dăm mai departe?

Datorez, deci exist!

înFlorim China

Banii, unii stăpâni, iar alți sclavii-lor, desemnează condiția umană a existenței. Remunerația este o stare totală de dependență, o necesitate ce dă valoare perisabilă lucrurilor și utopii de putere lovelarilor. Ideile în general dau naștere banilor, și nu invers, însă valoarea supremă a vieții este timpul, singura monedă pe care o avem și numai noi putem hotărî cum o vom cheltuii.

Datoriile sunt conformarea faptelor noastre într-un concept fundamental al trebuințelor. Dinamica acestora tânjește subtil către vederea în culori a unui prezent negru, din care doar înveți și nu te chinui să-l îndrepți. Această greșeală este un fapt ce ne îndeamnă să ne facem datoria.

SPITALUL DE NORMALI

Spitalul nostru oferă servicii de sănatate mintală tuturor dereglaţilor de la nebunia cognitivă a societăţii. Înscrierile se fac forţat cu discreţie şi empatie şi includ o gama largă de tratamente pentru adaptarea pacienţilor la condiţiile impuse de noua ordine socială. Dintre ser-viciile oferite se numără insuflarea stării de paranoia, instalarea panicii în subconştient, distorsionarea realităţii, dependeţă de stres şi bani, dar cel mai important, management medicamentos. Personalul clinicii este antrenat pentru a disciplina normalitatea în normele convenţiei iraţionale.

Punctul unu al regulamentului de ordine interioară spune “Trebuie să accepţi scalvia şi sub nici o formă nu ai voie să o conștientizezi”. Pacienţii sunt educaţi să interiorizeze orice sentiment de represiune în timp ce personalitatea lor este dezvoltată prin imitarea unui şablon pus la dispoziţie de sponsorii noștrii. În secția de supraveghere manipulatoare, dotată cu aparatură de ultimă oră, subiecții sunt hrăniți subliminal cu informații superficiale care le transformă profunzimea într-o foame constană de nimicuri prost înțelese. Inițiativa de a acționa în situații limită este ucisă de o muscă plantată în subonștient care va declanșa sentimentul de vinovăție, astfel se dezvoltă  dependeța de autoritate, de altfel o stare de bază impusă irațional. Secția de terapie irelevantă este locul unde se analizează procesele psihice ce au loc în inconștient care sunt înlocuite în cele din urmă cu reprezentații umile ale faptelor social acceptate. Luciditatea este omorâtă cu fobii plantate și studiate în laboratorul de neurochimie.

Cei care reușesc să se vindece de normalitate vor putea savura frumusețea naturii artificiale, vor percepe realitatea virtual și nu în ultimul rând, aceștia vor fi pregătiți pentru a lua parte haosului global determinat de cei conduși de panică. Cum spune și ultimul punct al regulamentului nostru: 
Când totul arde, nu stinge cu apă!

by NarcoJocu