.
Și cu această persoană a dus-o în pragul sinuciderii din cauză că era uitată într-un colț al casei în care nu bătea lumina, așa că se prăfuia*. Și când s-a întors, tot ea era de vină că îl “iubeștește din toată inima” pe “porcușorul ei aiurit”, adesea “aurit”, că altfel ce prilej am mai avea să povestim o poveste de dragoste cu saltele umede dar fără dragoste. Beton că a treia zi, la rugăciuni, l-a cunoscut pe el, ciudatul. Spate lat, minte puțină, îl alintă băieții din casă, din respect:
VIU -> PORC -> ANIMAL-> ABATOR-> AMBASADOR-> AVIATOR -> OUĂ -> RESPECT
.
-Sunt mereu fericit în preajma ta, uit! Ești căciulița de pe “a”. Starcraft II, nu vezi? Accept să te strâng la piept. Iubește ca să-ți alungi demonii, domnișoară!
-Domniș… Ah, mi-ați spus titlul corect. Mereu mi se întâmplă ca lumea de pe stradă să mă confunde cu o doamnă. Nu înțeleg ce spuneți dar simt ceva ce n-am simțit niciodată atunci când vorbiți. Pardon, vă rog să mă scuzați domnule… nu-mi stă în fire să am în gușă…
-Ce vă stă în căpușă e rezervat strict dumneavostră, sau celui care vă va găsi cutia galbenă, căreia i se spune neagră.
-Dacă mă iubești atât de mult, de ce nu-mi spui cum se termină poveștile tale?
-Fără dragoste. –Călim Nuanța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu