Înainte de toate, viața noastră a românilor, libertatea interpretată atunci, a pus amprenta puternic pe evoluția societății zilelor noastre. Economia româniei este paradoxal, susținută de economia subterană ce deține o pondere imensă al nivelului nostru de trai, fără de care majoritatea nu și-ar deservi existența.
Întorși la ’89, atunci când societatea era sătulă să producă și să nu Consume, iar imediat după și-a dobândit simțul proprietății și tupeul nemărginit. De aici până la cefe late și a nu ți-o mai vedea de burtă a fost doar un pas până la individualismul cronic.
În ’90 s-a descoperit embargoul cu țigări, benzină sau bibelouri la sârbi, astfel am învățat cât de ușor putem păcăli statul sau cum putem profita de lacunele justiției și administrației formulate atunci. Apoi am dovedit că putem să ne păcălim și între noi cu fonduri de investiții, caritas, țigareta unu-doi-până astăzi.
Ne-au invadat iar turcii, am descoperit chiciul, au apărut politicienii, care la rândul lor s-au descoperit între ei. Ne-au bătut minerii, acum ne bat jandarmii.
