113

 La lumina difuză din sala amfiteatru, stă, statul.

Malefic și bătrân, crapă capul în patru, unui popor păgân.

Nu stați!

Puneți mâna pe lopeți și fumați până picați.

Iarna-i grea, Remetea-i mare.

Este sărbătoare,

iar ceva vedetă intră la închisoare.

Circ și pâine cu sare muștarul.

La atâtea cefe late, câte ignate.

Poponarii, îi doare-n cur de Basarabia.

Marinarul a rătăcit corabia.

Atâta s-a putut, s-a scufundat în Prut.

Cine nu riscă, nu bea șampanie.

Pe cocaină trasă de sanie la cal cu mânere.

Soră cu soarta, 

nu-și găsește elasticul de păr și a venit moartea.

Sunați la unu unu trei!

 A intrat în comă chiar de ziua ei, 

România trezește-te!

INTERVIU CU UN VAMPIR AFEMEIAT DIN GAȘCA LUI DRACULA

  În urma unei discuții telefonice cu un domn misterios ce postase în ziar, la rubrica matrimoniale, un anunț care citează: “Vampir real din gașca lui Dracula, discret și curat, cu o situație materială foarte bună, caut fată tânără să o sug”, am trimis-o pe tânăra noastră reporteriță Elena la locuința acestui personaj, pentru a-i lua un interviu.

  Elena, dichisită în blănuri și parfumată între coapse, coborî curioasă din mașină în fața unui impunător castel din lemn negru și piatră grea, despre a cărui existență nu aflase decât acum. Se mai uită odată pe hârtiuța pe care avea scrisă cu o caligrafie blasfemitoare adresa. Aici era… Morților numărul 7, Feldru, județul Bistrița. Deși rațiunea îi spunea că trebuie să fie o glumă, inima îi transpiră nedirijat un strop de timoare galbenă pe mijlocul născătoarei ei cleioase ca puiul de melc. Înainte să tragă de clopotul de la grandioasa poartă de fier a palatului cenușiu, se gândi să-și verifice geanta și se întrebă: “Oare mi-am luat pieptenele cu mine?”. Avea obicieiul prost să-și uite lucruri peste tot, asta de când se despărțise de iubitul ei turc care lucra la o multinațională, pentru că acesta avea sentimente fade ca gustul pepenelui de seră și nici după șapte luni de relație nu îi trecuse alergia la pisica Elenei. Smuci de sfoara cu care era prins clopotul și așteptă senin să se întâmple o absurditate. Poarta se deschise singură, invitând-o să urce scările către palat. În stânga și în dreapta erau aruncate pe pământ mormane de oase infantile care pentru un motiv sau altul îi aduceau în minte imagini grotești de molestare a copiiilor surdomuți cu mădulare năclăite în smoală. Mirosul amar de vomă vârstată îi îngrețoșau nările până în capilare. Ce fel de educație or avea vampirii, se întrebă ea. O educație altfel decât a noastră, consideră Elena, o educație unde e încurajată violența în locul iubirii.

  Ajunsă în fața unei uși de lemn de mahon, mare cât șapte urși, ce avea sculpat pe ea în relief șapte urși mari, Elena bătu tare cu pumnul, ca ciobanul în câine. Pesemne aceasta era intrarea. În spatele ușii se auzea din ce în ce mai aproape o fornăială necurată ce prevestea apariția unei ființe zbârcietoare. Ușa se deschise cu un scârțâit macabru și în tocul acesteia se făcu văzut un domn cu pielea albă, translucidă, ca laptele de mamă tânără. Era miezul zilei.

-Bună ziua, numele meu este Elena, am vorbit la telefon despre un interviu…

SSssSssSS, se auzi sfârâitul pielii arse de lumină a vampirului.

-Îmi cer scuze, revin mai pe seară, nu am intenționat să…

-SSsssSStai, nu e din cauza luminii, eee… SSSoarele din ochii tăi!

SECOND LIFE

FEELABONG

   Există mai multe lucruri de reţinut! Această constatare nu ar trebui să acorde prea multă atenţie unei bizare fixaţii, a unora care cred că îl iubesc sau îl înţeleg pe Creator. Ne aflăm în prezenţa unei atitudini inventariate  într-o operă ce rămîne mister. Însă  interesul pentru viaţă, nu este doar apanajul unui public de amatori, gata să parieze pe numele său la fel cum ar face-o la cursele de cai în cazul în care ar zări un armăsar interesant. Până și cei extrem de prezenți în rîndul celor mai avizaţi comentatori ai Creației, par fascinați de ideea devenirii perpetue a tuturor lucrurilor.

      Visul de aur în găsirea unei teorii unitare a decis sacrificarea adevărului, stabilitate construită artificial pe un fundal haotic şi de necontrolat. Conceptele de cauzalitate  devin neaplicabile și pot însemna un singur lucru, și anume că aceste legi nu au un caracter absolut. Iar în acest context al cosmetizării realităţii, oamenii au nevoie de credinţa în adevăr, nu de cunoaşterea lui, astfel încît individul intră în jocul cosmic al ascunderii. 

   Descoperirile teoretice resping  speranța în rândul comunitățiilor a existenței individului superior. Camuflarea excelenţei acestuia, detăinuie încercările dramatice prin care trece un asemenea spirit lucid. Lipsa de adevăr a credinţelor, ca o încremenire ce și-a pierdut mobilitatea într-o singură postură, aduce totodată o viziune nouă și spectaculoasă: S-au trezit Dumnezeii măsii, au luat un porc, i-au dat praf de pușcă și o oglindă, apoi l-au eliberat între maimuțe. Acesta a generat destinul vieții umane și al inteligenței în Univers.