I
După ce în numărul precedent Mădălin își convinse jarca fermecată să zboare pe deasupra podului, acum eroii noștri au ajuns lângă un lac mare și murdar.
Mădălin o îndemnă pe Copia Aerului să se adape. Aceasta se apropie de lac să beie din apă, dar deodată făcu cale întoarsă și fugi ca trăznită.
-Ce-i? Ce s-a întâmplat?
-Vezi barja aia umflată care plutește la suprafață în mijlocul lacului? Aia nu-i o barjă, e o oaie moartă! E ceva necurat cu locul ăsta, nu te apropia! Îl avertiză Copia Aerului pe Mădălin.
-Nu vă speriați, le spuse lacul. Haideți mai aproape!
-Hai mai aproape, îi spuse Mădălin jarcăi.
-Tu ești bătut în cap Mădăline? Cum să mergi? Nu vezi oaia moartă? Un lac care vorbește crezi că are intenții pașnice?
-Nu știu, eu merg, ne-a chemat! Și Mădălin se apropie de lac.
-Apropie-te, bea și potolește-ți setea, îi spuse lacul. Mădălin se aplecă si începu să bea. Și așa băuse Mădălin până nu i-a mai fost sete niciodată în viață.
-Cine ești tu?! Întrebă lacul furios.
-Mădălin!? Ce s-a întâmplat, de ce ești supărat lacule?
-Trebuia să cazi în lac imediat după ce te vezi în apă! De ce nu ai căzut în lac? De ce nu funcționează farmecele mele pe tine?
-Eh, păi probabil din cauză că văd 2D, am un singur ochi bun. Cum v-am mai spus, Mădălin se născuse doar cu un ochi bun.
-Ah, păi de aia, sigur! Spellu’ meu e cu “depth of field”, iluzie optică 3D. M-ai fentat și ai scăpat neînecat.
-Merci, dar spune-mi și mie, cine ești și de ce ești blestemat?
-Mă numesc Cinciș și am fost fermecat să fiu un lac de apă care îneacă oameni și animale. Eu pe vremuri eram un lac bun, dar acum îi omor pe toți care se apropie de mine. Sunt razna! Suspină lacul.
-Și cine te-a fermecat, măi băiatule?
-Farmec! Lacul de unghii! Răspunse lacul, cu un lac de lacrimi în ochi.
-Las’ că trece, hai să te iau în brațe.
-Nimeni n-a fost niciodată așa drăguț cu mine. Îți mulțumesc Mădăline, să ai noroc în continuare și acceptă oaia asta moartă din partea mea, să vă țină de urât, în caz că nu o mâncați. Nu mai behăie sărăcuța, dar tare îi place să o mângâi pe burtă. Drum bun, suflet nobil!
-Te las cu bine, lacule! Ai grijă de tine și las-o mai moale cu băutura, că uită-te cum ai ajuns! Lacul zâmbi, și Mădălin plecă din nou la drum. Copia Aerului îl aștepta la sensul giratoriu.
-Ce-i cu oaia? Îl întrebă jarca.
-Care aia?
-Ce-i cu oaia?
-Ce-i cu aia, ce?
-Ce-i cu oaia din mâna ta, Mădălin?
-Ah, oaia. Am primit-o cado. Sper că nu ești geloasă?!
-Eh, nu… Vorbește?
-Nuuu!
-Dacă nu vorbește, n-am treabă. Poți să-i faci ce vrei, numa să nu văd eu. Și nici sa nu-mi spui ce-i faci!
-OK! Merci!
Și cei doi porniră din nou la drum. După un timp în care n-au schimbat niciun cuvânt, jarca îl întrebă:
-Dar ce vrei să-i faci?
-Nu știu, nu m-am gândit încă. De ce, ești curioasă?
-Nu, nu. Mă întrebam dacă o să-i faci, știi tu… ce-mi faci și mie.
-Nu cred, nu știu. Vrei să vorbim acum despre asta?
-Știi Mădă... uneori am impresia că nu mă mai iubești!
-Ce? Ce prostii vorbești? De unde frustările astea? Vezi că îți iese un fir de cupru din ochi! Și Mădălin începu să observe cum se transforma Copia Aerului din mioară în robot. Își aduse aminte de vorbele tatălui “Cât un cuvânt pe zi, nici mai mult nici mai puțin.” Oare faptul că vorbise cu ea atâtea, o transformase? “De cumva-i vei spune mai mult de un cuvânt pe zi, ea va vrea să te înece, că-i și jumătate robot rău din viitor.” Cine s-a oprit la lac? Oare știa jarca lui că lacul va vrea să-l înece? Să fie oare ea responsabilă?
-Uite ce-i în față! Îi spuse jarca. Și în fața lor era ceva nemaipomenit. În nici un caz mega, mai degrabă epic.
-Bine ați venit în Țara Minuturilor, spuse portarul cu burtă și cerceluș în ureche ce mai lucrează și la Heaven.
-Bine v-am găsit! Îi răspunse Mădălin, bucuros că cineva îl poftește înăuntru.
-Nu aveți voie să intrați!
-Cum? Pai de ce ne-ai binevenit?
-Nu, nu, nu. Așa-i vorba, mă excit când sunt drăguț, dar n-am voie să vă las că o să săriți în piscină.
-Ce piscină? Cine spune că n-ai voie să ne lași? Întrebă Mădălin mirat.
-Stăpânul meu, Marele Iepure. El tufe tot și n-are chef de dinăștia să-i tufe șmenu cu gagicile. Și-n plus n-aveți voie să săriți în piscină!
Mădălin se află în fața unei noi dileme. Era un singur lucru de făcut. Nu, de fapt erau mai multe lucruri, însă Mădălin se gândise să mai deschidă una din scrisorile tatălui său.
SCRISOAREA PATRU:
“PED”
Ce ped? Iară se gândea tata la pet-uri când a scris-o pe asta, se fofilă Mădălin. Așa că mai deschise o scrisoare.
SCRISOAREA CINCI:
“Ș”
-Băgami-aș unghiile netăiate în plica semilunaris! Se gândi Mădălin cu voce tare, fără să se gândească prea mult cu voce moale. Trebuia să mai deschidă o scrisoare, nu înțelegea nimic din precedentele.
SCRISOAREA ȘASE:
“Gândește-te la ce poți vinde, apoi la cum poți vinde.”
De unde tot scotea tatăl lui vitreg aceste maxime? Din manualul unui agent de vânzări, sau de la secțiunea “self improvement”? Ce să vândă? Nu avea nimic de vânzare, și celelalte scrisori nu i-au spus mai nimic. În scrisoarea patru era scris “ped”, iar în scri… PATRU…PED? PATRUPED? Să vândă un patruped? Oare asta să fie? Ce patruped? Avea oaia moartă ce i-o dăduse lacul și pe jarca lui, cu care începuse să se certe, și care aproape sigur încercase să-l înece. Decizie grea dacă n-ar fi fost pentru scrisoarea a cincea, unde spunea “Ș”. După același raționament, era CINCI-Ș… CINCIȘ! Lacul de care tocmai se despărțise. PATRUPED de la CINCIȘ! Era clar acum, trebuia să-i vândă portarului oaia moartă ce i-o dăduse Lacul.
-Îți dau o oaie dacă mă lași să intru, îi spuse Mădălin portarului, care crezu că-i vorba despre oaia vie, și acceptă numaidecât. În fapt, Mădălin îl păcălise și dădu oaia cea moartă, violată și umplută cu broaște. Portarul tuciuriu, fiind un om de cuvânt, cum sunt toți horticultorii, se mâhni un pic de tocmeala prostă pe catre tocmai o făcuse, dar în final le deschise ușa către ȚARA MINUTURILOR.
II
Munț de cartofi prăjiț în stînga și-n dreapta, fetele mitch și băieții cârnaț se bălăceau împreună în balta de muștan. Nu se vindea nimic, totul era gratis pe cont. Mădălin înfulecă niște fetițe mitch dar nu se apropie de cârnaț, simțea că i se va face rău dacă va mușca din el. Se uită la jarcă și văzu că și acesteia îi era foame.
“Să-i dai să mânce ouă de regrete și să beie numa lacrimi de țigancă virgină, iar ea se va transforma în cea mai creață și mai iute mioară din câte au vânturat pe plaiul ăsta”. De unde să scoată Mădălin asemenea delicatese? Întrebă el prin mulțimi și submulțimi unde ar putea să găsească ouă de regrete și lacrimi de țigancă virgină dar nimeni nu l-a putut ajuta, până a dat peste o copilă grăsuță ce plângea.
-De ce te smiorcăi fată? Întrebă Mădălin.
-Din cauza Marelui Iepure! M-a lăpădat pentru o țigancă virgină!
-Cine-i acest Iepure… ce are o țigancă virgină?
-E împăratul Țarii Minuturilor. E un iepure bătrân, ce face două ouă mari de fiecare dată când regretă.
-Țigancă virgină? Ouă de regrete? Atât îi trebui lui Mădălin să audă, era de parcă Universul punea cap la cap piesele unui puzzle, în așa fel încât destinul lui să se îndeplinească. Trebuia doar să îl facă să regrete pe Marele Iepure și să o facă pe țiganca virgină să plângă. Dar cum era să facă asta? Avea nevoie din nou de sfatul tatălui său vitreg, așa că mai deschise o scrisoare.
SCRISOAREA ȘAPTE:
“Creează și controlează.”
Se gândi Mădălin ce se gândi, dar nu-i venea nici o idee. Ce putea oare să creeze, să-l facă pe Marele Iepure să regrete? Între timp, jarca lui începea să se transforme în robot rău din viitor. Țevi de cupru îi creșteau în loc de dinții de mărgăritar. Mădălin se înspăimântă și o legă cu lanțul de o țeavă de gaz. Nu mai era mult timp și transformarea era completă. Mai deschise o scrisoare, avea nevoie repede de un alt sfat.
SCRISOAREA OPT:
“Bea! Bea apă zilnic, wisky când vrei să devii bărbat iar bere când vrei să vezi cum ești de fapt. Bea vin de câteori trebuie.”
Acum trebuia, așa că Mădălin luă un vin gratis pe cont și-l bău tot. Rău de tot. Și cum de îl bău, fetișcana durdulie ce plângea i se părea din ce în ce mai atrăgătoare. O luă la dans, la trânte și apoi la lup. Dar dacă copilița asta ar fi prietena mea, se gândi Mădălin. Aș căra-o peste tot, aș învăța-o cum să crească ciuperci, i-aș spune povești, s-ar îndrăgosti de mine, mi-ar face de mâncare, mi-ar spăla, i-aș spune ce să facă… într-un cuvânt, aș controla-o! Creează și controlează. Creează o relație și controleaz-o. Vinul îl făcuse isteț pe Mădălin al nostru, căci se gândi la un plan, dacă o va face pe copilița grăsuță prietena lui, îl va face pe Marele Iepure să regrete că a lăpădat-o pentru țiganca virgină, iar în acest fel acesta va face ouă de regrete.
-Bună prințule! Îi spuse Marele Iepure lui Mădălin.
-Bună să-ți fie nevasta! Îi răspunse Mădălin, care acum crescuse și nu mai era același copil urât a cărui față semăna cu genunchii.
-Ce vânt te aduce pe meleagurile mele?
-O rapsodie domnule Iepure! Povestea mea e lungă și greu de închipuit de un om cu scaun la cap, darămite de un rege. Sunt aici pentru a începe un altceva fără a renunța la acel ceva.
-Vorbești în cod, vasăzică?
-Niciodată în cod domnule Iepure, ori în ton, ori în păstrăv!
-Și drăguș, și inteligent… cum îți zice?
-Mădălin!
-Cu ce te pot ajuta Mădăline?
-Am venit în fața dumneavoastră pentru un singur motiv. Am vrut să văd dacă sunteți swinger. Sunteți?
-Ce însemnă asta?
-Adică vă place să vă schimbați iubita în timpul actului sexual! E normal.
-De unde crezi tu că ne știm? L-a întrebat Marele Iepure pe Mădălin.
De ce crezi că poți tu să spui despre mine așa?
Mădălin avea în față un nou test, de această dată unul religios. Vedeți voi, Mădălin era un copil fricos, care nu spunea nimic decît cu aprobarea Tatălui. Se transforma pamfletul asta într-un mesaj religios? Nicidecum! Într-un mesaj credincios! Pentru că Mădălin știa, atunci când nu are răspuns, trebuia să se întoarcă la scrisorile Tatălui său vitreg. Sau imaginar, spuneți-i cum vreți.
SCRISOAREA OPT:
“Să spui oricui, că oricând îl cunoști pe Tatăl tău”
În sfârshit Mădălin avea un sfat direct. Direct din America.
-Eu te știu de la taică-miu! El știe pe toată lumea. Te sperie asta?
-Mădăline, pe mine un singur lucru mă sperie, cum de ai trecut tu, de la “per dumneavoastră”, la “per tu”?
… a fi continuat
