În urma unei discuții telefonice cu un domn misterios ce postase în ziar, la rubrica matrimoniale, un anunț care citează: “Vampir real din gașca lui Dracula, discret și curat, cu o situație materială foarte bună, caut fată tânără să o sug”, am trimis-o pe tânăra noastră reporteriță Elena la locuința acestui personaj, pentru a-i lua un interviu.
Elena, dichisită în blănuri și parfumată între coapse, coborî curioasă din mașină în fața unui impunător castel din lemn negru și piatră grea, despre a cărui existență nu aflase decât acum. Se mai uită odată pe hârtiuța pe care avea scrisă cu o caligrafie blasfemitoare adresa. Aici era… Morților numărul 7, Feldru, județul Bistrița. Deși rațiunea îi spunea că trebuie să fie o glumă, inima îi transpiră nedirijat un strop de timoare galbenă pe mijlocul născătoarei ei cleioase ca puiul de melc. Înainte să tragă de clopotul de la grandioasa poartă de fier a palatului cenușiu, se gândi să-și verifice geanta și se întrebă: “Oare mi-am luat pieptenele cu mine?”. Avea obicieiul prost să-și uite lucruri peste tot, asta de când se despărțise de iubitul ei turc care lucra la o multinațională, pentru că acesta avea sentimente fade ca gustul pepenelui de seră și nici după șapte luni de relație nu îi trecuse alergia la pisica Elenei. Smuci de sfoara cu care era prins clopotul și așteptă senin să se întâmple o absurditate. Poarta se deschise singură, invitând-o să urce scările către palat. În stânga și în dreapta erau aruncate pe pământ mormane de oase infantile care pentru un motiv sau altul îi aduceau în minte imagini grotești de molestare a copiiilor surdomuți cu mădulare năclăite în smoală. Mirosul amar de vomă vârstată îi îngrețoșau nările până în capilare. Ce fel de educație or avea vampirii, se întrebă ea. O educație altfel decât a noastră, consideră Elena, o educație unde e încurajată violența în locul iubirii.
Ajunsă în fața unei uși de lemn de mahon, mare cât șapte urși, ce avea sculpat pe ea în relief șapte urși mari, Elena bătu tare cu pumnul, ca ciobanul în câine. Pesemne aceasta era intrarea. În spatele ușii se auzea din ce în ce mai aproape o fornăială necurată ce prevestea apariția unei ființe zbârcietoare. Ușa se deschise cu un scârțâit macabru și în tocul acesteia se făcu văzut un domn cu pielea albă, translucidă, ca laptele de mamă tânără. Era miezul zilei.
-Bună ziua, numele meu este Elena, am vorbit la telefon despre un interviu…
SSssSssSS, se auzi sfârâitul pielii arse de lumină a vampirului.
-Îmi cer scuze, revin mai pe seară, nu am intenționat să…
-SSsssSStai, nu e din cauza luminii, eee… SSSoarele din ochii tăi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu