Hoinărind

• PRPL
  dedicată nobilei mării care nu mă aude 
• 
  

Mă plimbam prin ploaie,
Mă jucam de-a baba oarba cu copilul de aur,
Căutam acul în carul cu fîn
Presiunea creștea.
Stropii de ploaie pe față îmi curgeau,
Lacrimile mi le ascundeau
Dădeam șapte straturi de minciuni la o parte
Unu câte unu
Apoi două câte două
Voiam să ajung la sinceritate.
Să-mi rezolv o dilema și apoi să merg mai departe
Ud până la piele
Cu gândul prins în momente
Deloc prezente.
Vedeam amintiri încețoșate, alterate
Și viziuni din viitor neadevarate,
Dar pe mine acum mă plouă
Nu ieri, nici mâine
Acum !
Și realizez, momentul e infinit
Ce a fost acum 5 minute a devenit trecut.
Liniștea se așează printr-o amorțeală confortabilă
Care mă pregăteste, pentru ce urmează să vină
Mă hotărăsc și nu mai îmi bag devină.
Ploaia se oprește,
Printre nori o rază de soare apare,
Mă brăzdează pe față,
Îmi uscă lacrimile și îmi șterge din greață.
În colțul gurii un zâmbet se așează
Viitorul devenit prezent
Și știu
Veșnic voi trăi în moment