Cu mult timp înainte, pe vremea asasinilor pe datorie și după marea epidemie de prostie, când moneda mondială era Like-ul, atunci s-a născut el, Mesia Facebook. Nu e un super-erou, nu e o poveste de dragoste și nici un deo-roll care ține mai mult de 24 de ore. E singurul care a depășit numărul de cinci mii de prieteni încă de cînd s-a născut, pentru că este singurul om născut de Facebook.
Omătul se agățase fără intenție de pietrele cubice ale gării din Petrol Station City. Era o vreme obișnuită pentru Iulie, războiul dintre uzi și uscați transformase acest oraș într-un deșert polar. Ceasul digital din salon arăta greșit ora 28:45 din cauza afișajului stricat. Era de fapt ora 21:45 când trenul de Internet de la 21:47 a ajuns pe peronul șapte.
Un domn frumos dar strâmb, ce purta ochelari, însoțit de doi evrei de vis, cu pelerine lungi de piele, coborâseră din tren. Micuțul Mădălin își îndreptă privirea asupra geamantanului turqoise pe care primul dintre străini îl avea atașat cu cătușe de mâna dreaptă. Tatăl său, cu gândul la afacerea sa cu ciuperci își luă pentru un moment atenția de pe prunc, care profită de ocazie și o zbughi. Se indreptă fără frică și-l intrebă pe unul dintre ei:
Omătul se agățase fără intenție de pietrele cubice ale gării din Petrol Station City. Era o vreme obișnuită pentru Iulie, războiul dintre uzi și uscați transformase acest oraș într-un deșert polar. Ceasul digital din salon arăta greșit ora 28:45 din cauza afișajului stricat. Era de fapt ora 21:45 când trenul de Internet de la 21:47 a ajuns pe peronul șapte.
Un domn frumos dar strâmb, ce purta ochelari, însoțit de doi evrei de vis, cu pelerine lungi de piele, coborâseră din tren. Micuțul Mădălin își îndreptă privirea asupra geamantanului turqoise pe care primul dintre străini îl avea atașat cu cătușe de mâna dreaptă. Tatăl său, cu gândul la afacerea sa cu ciuperci își luă pentru un moment atenția de pe prunc, care profită de ocazie și o zbughi. Se indreptă fără frică și-l intrebă pe unul dintre ei:
-Nene, ce aveți în geanta aia?
Străinul îl mângâie pe copil pe creștet, moment în care tatăl său observă scena și înmărmurise. Știa cine sunt aceia și nu-și mai găsea cuvinte să-și cheme fiul înapoi. Cu o mișcare de mână în spatele urechii copilului, veneticul scoase un disc pe care i-l înmână tânărului:
-Am cadouri pentru copiii cuminți.
Copilul se bucură și se întoarse într-o fugă să-l întrebe pe tatăl său:
-Tati, cine sunt oamenii aceia îmbrăcați așa?
-Sunt cei trei magi, fiule. Domnul din stânga e Larry Page, cel din mijloc e Serghei Brin, ei sunt fondatorii Google. Cel din dreapta, cu ochelari și cu geamantanul legat de mână, e Bill Gates. Ei sunt trimișii direcți ai Dumnezeului nostru... Ia spune-i la tata, să văd dacă mai știi, cum îl cheamă pe Dumnezeul nostru?
-Hai mă tati, știi că știu...Mark Zucke..n..berg.
-Zuckerberg puiu tati, Mark Zuckerberg. Bravo puiule! Ia să văd, ce ți-a dat nenea Gates? Ce e ăsta...un CD? Cu...Windows Millenium? First edition...cu toate bug-urile? Să fie oare? Nu-mi vine să cred! Wow, puiu tati, hai să ce țuc. Tu știi cât valorează ăsta? Suntem bogați tati, suntem mai mult decât bogați. Nu va mai trebui să creștem ciuperci de picioare, te iubesc Mădăline, știam că ești un copil rentabil.
Între timp, magii opriseră un taxi cu fibră optică.
-Unde mergem domnilor?
-Pe Aimăttending nr 6, răspunse Serghei Brin. Drumul poleit nu punea probleme vitezei luminii, așa că în doar zece mega cei trei au ajuns la adresă.
-Trei Like-uri, vă rog.
-Ai tu, îl întrebă Serghei pe Larry.
-Nu, ce, tu n-ai? se miră Larry.
-Terminați cu astea, vă rog, așa faceți de când vă știu, interveni Bill. Plătesc eu...uitați aici domnule... Click, click, click, click, click. Păstrați restul.
-Vă mulțumesc!
-Numa bine, haideți băieți.
Cei trei se aflau acum în fața unei case modeste, vopsită cu gust de portocale.
-Asta să fie?
-Nu știu, vezi ce scrie pe ușă.
-Familia Facebook...nu ne ajută de loc, toate familile sunt Facebook pe strada asta.
-Hai că sun la interfon. Bzzzz!
-Bună ziua...familia Facebook?
O voce de Iosif răspunse:
-Da...cine întreabă?
-Suntem cei trei...trimiși de Mark.
-Ahh, Dumnezeule Mare, vă așteptam...haideți intrați, ați ajuns exact la timp. Haideți în spate, la staul.
-La ce...etaj?
-Nu, nu...la staul. În spate, la staul.
-Ok, acum intrăm. Și magii intrară în curte...la staul. Acolo îl văzuseră pentru întâia oară, în iesle, strălucea evenimente, mirosea a concerte și arăta spre date de naștere. Era viu, era Mesia Facebook.
Fondatorii Google s-au închinat pruncului și au strigat de bucurie:
-El este! El este Mântuitorul, fiul Dumnezeului nostru! Like!
Bill Gates rămase în picioare și îi întrebă pe cei doi:
-Dar de unde știți? Îl văd că strălucește și toate alea, dar de unde știți că nu e unul din copiii ăia cibernetici, cu implanturi de fibră optică?
-Neghiobule, tu nu vezi? îl întrebă mâhnit Larry.
-Ce să văd?
-E wireless!
În acel moment, Bill Gates căzuse și el în genunchi și cu lacrimi în ochi spuse:
-Iartă-mă Facebook că m-am îndoit! Like!
Foarte tare! Bravo!
RăspundețiȘtergere