Recunoşti o coada de români într-un aeroport european după rafie. Îţi este confirmată presupunerea pentru că este singura coadă formată cu o oră înaintea deschiderii ghişeului. Miroase a portocale. Oamenii par obosiţi, cu bătături în palme şi cu spatele anchilozat, e clar că vin din concediu. Privită în detaliu, adunătura are câteva elemente tipice zonei de destinație. Unul este schiţat de tânărul cu lanţ de aur şi palme aspre, un altul vine din familie de sudişti cu viziune civilizată, iar printre oamenii simplii îşi face simţită prezenţa un britanic. Iar mirosul de prtocale. Minţit de vre-un român să viziteze Branul. Două pisici dâmboviţene îl remarcă imediat şi încep să-l miorlăie, în timp ce un domn întreabă la fiecare zece secunde dacă stă la coada cea bună. Prima la rând e o cucoană, ce poartă coc şi stă cu ochii în patru să nu se bage nimeni în faţă. Mirosul de portocale înţeapă. Se deschide ghişeul şi începe forfota. Se bagă în imediat seamă, dama cu atitudine atârnată de braţul bătrânului arţăgos, pentru a organiza situaţia. Ca la un semnal se deschide calea către pământurile natale iar trolerele, sacii de rafie şi geamantanele încep să înainteze. Consecința este răsplata muncii la fel precum rodul portocalelor este nectarul . Fiecare element al cozii aduce cu el o bucăţică din viaţa trăită acolo pentru a o arăta celor de acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu