La începutul anilor '40, când cinematografia Hollywood-eana incepea să înflorească, corporaţiile producătoare de tutun speculau un mod de promovare inovator pentru era industrializării. Alături de alte corporaţii, de genul Coca Cola, au înarmat pe rând populaţia americană, europeană şi sud-americană într-un ritm alert cu aparate de recepţie a imaginlor, astfel că la sfârşitul anilor '50 unul din trei cetăţeni poseda un televizor.Televizorul era la acea vreme arma principală de promovare a fabricanţilor de tutun.
Totul a început de la Humphrey Bogart care apărea în hitul cinematografic Cassablanca fumând ca un adevarat idol un Marlboro. Imaginea a avut un impact atat de puternic încât după lansarea filmului consmul de ţigări a explodat. Fumatul apare ca un stil de viaţă predominant în arta şi cinematografie, dar nu numai. Se fumează în filme, se fumează pe scenele de teatru, se fumează la şuete iar această ocupatie exprima la aceea vreme "ceea ce nu poatea fi spus în cuvinte". Nicotina arsă şi inalată din ţigări determina o stare de agitaţie şi nerabdare a consumatorului şi astfel lucrurile, din punct de vedere social, au luat o întorsătură dramatică. De la muzica jazz şi swing din anii '30, sfârşitul anilor 60 aducea o schimbare uriaşă în industria muzicală. Apărea un nou stil de muzică dedicat în exclusivitate fumătorilor, rock-ul. Totul devenea mult mai rapid, mai la îndemană şi mai puţin plictisitor, pentru a ţine pasul cu doleanţele fumătorilor. La începutul anilor 80 unul din patru americani fumau şi unul din şase europeni avea acelaşi tic. Pentru tineri devenise un mod de exprimare iar pentru adulţi devenea un viciu. După mai bine de 30 de ani de la explozia fumatului consumatorii au început să găsească şi partea negativă a ţigărilor. Oamenii au început să se îmbolnăvească şi să realizeze că au devenit dependenţi de această activitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu