- Fiule, ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva? Crezi că ai făcut bine?
- Părinte, ieri tare mă grăbeam, nu cred că Dumnezeu s-a supărat pe mine, el știe că mă grăbeam!
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa?! Spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare, pe "Uliță"?
- Păi, cum de unde, părinte? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale? De ce te duci munceşti la câmp? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gat pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti? Ţi se pare firesc?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului. Fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă. Să nu mai faci niciodată ca ieri!
- Părinte, ieri tare mă grăbeam, nu cred că Dumnezeu s-a supărat pe mine, el știe că mă grăbeam!
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa?! Spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare, pe "Uliță"?
- Păi, cum de unde, părinte? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale? De ce te duci munceşti la câmp? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gat pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti? Ţi se pare firesc?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului. Fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă. Să nu mai faci niciodată ca ieri!
"Numai cine îşi iubeşte aproapele, îl iubeşte pe Dumnezeu. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu