Frământat într-un rol brutal, ales din oficiul rigid al societăţii omogene, a învăţat să nu creadă, ci să facă faţă pe frontul de cucerire în războiul ideilor. Deşi uneori optimismul îl înşală de data aceasta a încetat să înţeleagă pentru ce luptă şi să mai spere la acel univers artificial. Ne-înarmat, stă ascuns în spatele zidului clădit din experienţele bătăliilor pierdute, ignorând promisiunile victoriei pentru a învinge destinul fals. Stabilind ce înseamnă trădarea se simte un pion trimis la sacrificiu pentru a impune o ideologie stricată, chiar de cei ce au creeat-o.
Strategia de demontare a cenzurii mentale îl ghidează spre toleranță și devotament doar în fața rațiunii pure și nicidecum în fața suferinței. Privirea lui ştie mai bine ca niciodată că avea tot de la bun început şi simte că nu este nimic de cucerit, de aceea fulgerul răzbunării s-a pierdut într-un taifun al uitării. Anticiparea a devenit un aliat pentru că a renunţat să mai repete întâmplările deja re-întâmplate, dar vina... Vina a apus atunci când a realizat că provocările erau de fapt cele ce îl ţineau prizonierul propriei lui conştiinţe. Nici el nu a avut curaj să vorbească drept atunci când a călcat strâmb, dar vede cum lupta a devenit o minciună născută dintr-o ură orbitoare. Resemnat, dar în continuare agil în joaca de-a adevărul, privește cum, chiar și fără el lupta continuă în același ritm alert de cucerire.
O speranță îl ține în viață, că până la urmă toți camarazii vor arunca armele și vor deschide ochii în fața criticii curate asumându-și standardul utopic. Deşi a fost tulburat când a predat armele, acum poate lua decizii cu mai mult curaj şi detaşare. Morala socială pare atât de artificială în cât a realizat că nu va fi niciodată atât de învins pe cât se credea şi acum speră să cadă sistemul decât să cadă moralul.
By NarcoJocu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu