TRANSLUMINISM

                                      Înalt-Prea-Sminititul

Iluminatele străzi vor ca lumina lor să dăinuiască veșnic asupra noastră.

Scaldă lumea în reflexii artificiale și redă naturalețe umbrelor.

Stâlp cu stâlp, bec cu bec, se premeditează o crimă ce va răsări ultimul apus.

13. Al QaZENa

Bin laZEN zîcea că:

Drumul toamnei ce duce spre cruce, este ca și când ai aștepta un tramvai. Te-ar încânta să vină cât mai repede. Dar odată ajuns, nu te mai bucură. Îți plăcea mai mult când îl așteptai, la ce te gândeai. Parcă răbdarea te ține mai viu. Un fel de nu aia ți-ai fi dorit, ghinionul unui fapt împlinit. Frica, temându-te de ea, acolo unde nu era, se transformă în mister.

Lăsați-mă să trăiesc!

BRAIN WASH STORMING

                                                   înFlorim China

Ce face? Prin imagine, reprezintă o strategie permisivă în conştiinţa maselor, ce îți ia din viitor cu un preț amăgitor, de te doare mintea. În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa, ba dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Atunci cantitatea de informaţii, creaţii şi concepţii, ne pun în imposibilitate de adaptare şi progres, lucru ce ne obligă să ne schimbăm radical modul. Acest fenomen individual te va scoate din biserică, iar pe unii din sărite. Tot ce intră în contradicție cu trăirile exterioare, comune, dă naștere unei revoluții interioare, stabiliment greu de digerat de către statu-quo.

Imaginaţia reprezintă cheia intrării în acest macrocosm ca și concept structural, totuși ea te obligă să te limitezi la posibilități. Odată ce ți-ai schimbat capacitatea de abordare, pentru a vedea cât mai real această nouă lume, te poate trimite în experiența izolării, să nu faci asta, căci este și ea suficient de tristă. Dilatăte, ieși din tine însuți, astfel poți informa oamenii din jurul tău despre ei îșiși. Prin toate acțiunile trebuie să menții aceași stare de spirit, cultura ta este tot ceea ce faci și nu pot să facă maimuțele.

Fericiții posesori ai unui posedat, dacă ar putea ar avea totul, însă avuția face și ea parte dintr-un timp petrecut gândirii. Ca să ajungi la un prezent trebuie să visezi departe, către un viitor, nu-ți fie frică că nu te rătăcești în cosmos. Astfel poți să ajungi cel mai bun și nu mai trebuie să-ți zică nimeni la ce. Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru: Eu sunt liber pentru că așa m-am născut și în plus  așa am și fost educat. Dragi parinți vă mulțumesc pentru că m-ați privilegiat.

ÎNVAȚĂ SĂ TE ÎNTREBI

  Privește cât de mulți oameni și cât de puțină umanitate este în acest realtiy show, cu actori plătiți din banii tăi. Observă conflictele de interese deghizate în lupta cu principiile, ce conduc părerile publice în interes personal. Uite cum libertatea s-a transformat în sclavie mascată printr-o represiune asupra inițiativei morale. Deschide ochii și reține că  omul, este prin natura sa, perfectibil, însă sistemul l-a transformat într-un orb fără personalitate.
  Amintește-ți că secretul rezidă în educaţia oamenilor, în timp ce tirania îi îndeamnă către a se menţine ignoranţi. De aceea, doctrina a ucis omenia, construind un troc cu supunere democrată. Află că la rang de salvare poți fi ridicat prin promisiuni şi planuri protocolare de integrare. În această rânduială puterea este dobândită cu orice preț și menținută cu sacrificiul moralității.

  Examinează faptul că autoritatea dorește un ideal social conturat de un animal inteligent, ce orbecăie intr-o direcție necunoscută. Comuniunea sufletelor a fost dezbinată de un sistem ce a transformat omul într-un cetăţean votant, răsplătit cu represiune şi manipulare. Simţul civic intră în acțiune doar în fața unei justiții ce se adeverește la urmă nejustă, sau în fața unei credințe menite să ascundă că zeii au fost defapt oameni. 
   Privește cât de multe posesii și cât de puține valori se învârt în aceaste coordonate. Parcă îți este frică să te delimitezi, penrtu că nu ai avut niciodată curaj să te întrebi despre un alt fel de geometrie. Pregătește-te acum să-ți răspunzi atunci când liberul arbitru te face să regreți că încă nu ai descoperit totul. Creează o societate structurată perfect, fără suferințe și conflicte cu însuți, în care se remarcă un individ ce nu muncește și este fericit că trăiește sau altul care nu dorește, ci iubește. Cunoaște-te cu pace și nu aștepta sugestii, descoperă o metodă și trezește-te. Ai realizat că faci parte din majoritate și acum este timpul să te reinventezi. 

 by NarcoJocu'

THE WORLD IS MINE

                                           

înFlorim China

Bine ați venit pe pământ! Sunteți marele câștigător al unei fericite vieți! Acest loc este școala unde oameni se pregătesc pentru a înțelege noțiunea de omenie. Atunci când zarurlie au fost aruncate și s-au ales taberele, acceptarea a devenit dorință, iar convingerile i-au transformat în stăpânii propriilor impresii. Bătuți de destin și învinși de soarta pe care o acceptă, grijile în fața problemelor le-a transformat ambientul într-un spațiu opac. Liniștea tulburată de agitația celor din jur, le distorsionează percepția printr-o perpetuă rezonanță a vocii cu cele trei capete, viitorul, trecutul sau prezentul. Alarma care nu sună niciodată îi face prea atenți și inutili ai unui lanț trofic, trivialitate ce le ridică starea de alertă la cea mai înaltă cotă a consumismului existențial. Lucru ce le grăbește clădirea personalității pe niște principii de auto-apărare. Ca prins între ușile unui festin, imagine ce redă relele existente, la fel ca ielele, îți aduc aminte cine ești și de ce, apoi treci iar la terapia prin uitare. Nimic nu ar trebui făcut pentru prima dată, este la fel ca și când citești un lucru pe care nu-l înțelegi. Am văzut multă risipă și nu numai eu, pentru că nu-i numai a mea.

TRĂIASCĂ TERORISTUL

Frământat într-un rol brutal, ales din oficiul rigid al societăţii omogene, a învăţat să nu creadă, ci să facă faţă pe frontul de cucerire în războiul ideilor. Deşi uneori optimismul îl înşală de data aceasta a încetat să înţeleagă pentru ce luptă şi să mai spere la acel univers artificial. Ne-înarmat, stă ascuns în spatele zidului clădit din experienţele bătăliilor pierdute, ignorând promisiunile victoriei pentru a învinge destinul fals. Stabilind ce înseamnă trădarea se simte un pion trimis la sacrificiu pentru a impune o ideologie stricată, chiar de cei ce au creeat-o.

Strategia de demontare a cenzurii mentale îl ghidează spre toleranță și devotament doar în fața rațiunii  pure și nicidecum în fața suferinței. Privirea lui ştie mai bine ca niciodată că avea tot de la bun început şi simte că nu este nimic de cucerit, de aceea fulgerul răzbunării s-a pierdut într-un taifun al uitării. Anticiparea a devenit un aliat pentru că a renunţat să mai repete întâmplările deja re-întâmplate, dar vina... Vina a apus atunci când a realizat că provocările erau de fapt cele ce îl ţineau prizonierul propriei lui conştiinţe. Nici el nu a avut curaj să vorbească drept atunci când a călcat strâmb, dar vede cum lupta a devenit o minciună născută dintr-o ură orbitoare. Resemnat, dar în continuare agil în joaca de-a adevărul, privește cum, chiar și fără el lupta continuă în același ritm alert de cucerire.

O speranță îl ține în viață, că până la urmă toți camarazii vor arunca armele și vor deschide ochii în fața criticii curate asumându-și standardul utopic. Deşi a fost tulburat când a predat armele, acum poate lua decizii cu mai mult curaj şi detaşare. Morala socială pare atât de artificială în cât a realizat că nu va fi niciodată atât de învins pe cât se credea şi acum speră să cadă sistemul decât să cadă moralul. 

                                                       By NarcoJocu 

O IAU PE JOS

Era o miercure dublă, iar el ieșea de la lucru în geaca lui gri cu miros de păstrăv, afară iarăși să nu plouă. Mădălin lucra la compania care făcea pop-up-uri pentru Firefox și prietenii îl tachinau uneori pentru asta. “Vorbe, nu fapte!” îi strigă zâmbind de pe celălalt trotuar colegul care lucra la  Bookmarks. Mădălin forță o privire în jos, aproape rușinat că evita de saptămâni bune invitația colegilor care se ocupau cu partea de sus a ferestrei. Nu era sociopat, doar că nu se simțea în largul lui în jurul acelor rigizi care credeau că cei de la pop-up trebuiau să fie la fel de spontani și în afara programului. Pavajul maculat și bordurile proaspăt vopsite îi rescriau amintirile, în sensul că-și rănea aminte cum pe vremuri ea era o curvă în imaginația lui. Așteptă firobuzul până când?, un clasic de miercure dublă. Dacă sus nu vine, hai s-o dau pe jos. Și așa plecă pe jos și văzusese lumea și înțelesesese aproape tot, numai că nu putea să explice nimănui. Pe jos nu era la fel: pașii lui aveau noimă, umbra îi era delimitată, oglinzile stăteau pe loc, mașinile erau geloase și el începea să înțeleagă în ce se băgase.

Ajuns într-un final acasă, ea îl întrebă: - Te fu;i? (Așa vorbea, căci nu avea un dinte bun și se chinuia să pronunțe diacritice)

-Sunt obo! I-a răspuns Mădălin.

-Hai, nu fii obo, uite fofo!

-Nu pot, serios, am venit iarăși pe jos.

- Călim Nuanța