De Mădălin
Am cunoscut-o în tramvai, chiloți pătați, fustă pătată. Și mirosea a iepuri. Eu veneam de la nunta lui Nilă din Bethausen, unde băusem toată noaptea cu Ovi Rigipsarul și dansasem cu nașa din Sibiu. Străluceam de vitamultin și era șansa mea să eclipsez. Ca să-i adulmec glasul și să-mi rănească nasul am întrebat-o cât e ceasul. Ea s-a întors și mi-a răspuns politicos: Numa dracu știe! M-am așezat lângă ea fără să întreb și m-am servit din punga de semințe. Am vrut să par un bărbat puternic și dominant, unul care ia fără să întrebe. M-a prins de mână și și-a pocnit una peste meclă. De ce ai făcut asta, am întrebat. Mi-a răspuns că vrea să-l facă gelos pe prietenul ei care conduce traivanul. Și a început să plângă că și-a lăsat dragostea vieții, un controlor freelancer, pentru siguranța financiară pe care i-o oferă vatmanul, care e mai mereu plecat în cursă și nu-i dă atenția cuvenită. Plânsul ei îngroșat dezvelea proteza unei cabaline. Era primul implant al unui cal într-un om.
-S-a uitat la mine? Nu?! Cobori cu mine în Maria? Oricât de descurajantă ar fi fost înfățișarea ei, nu puteam să refuz propunerea, de mult vroiam să cobor în Maria. Pentru mine lucrurile nu puteau sa meargă mai bine decât dacă printr-o magie ne transformam cu toții din tramvai în animalul nostru sacru: doi otteri, trei căprioare, o femelă de urs și un somon. Oterri băteau somonul, căprioarele bat oterii și ursoaica speriată pentru că nu știa regulile i-a sfârtecat pe toți. Din nefericire nu s-a întâmplat nici pe departe ca în Viața lui Pi, aceasta este povestea adevărată a unei aventuri cu o gagică de vatman.
Am urcat la apartamentul ei dintr-o clădire istorică, chiar deasupra unei cofetării Gold n’ Frișcă, o nouă franciză țigănească. Deschise un set de uși mari de tablă zincată și am rămas stupefiat... cât vezi cu ochii linoleum, șemineum, pisici, tot. Cum de vă permiteți toate astea dintr-un salariu de vatman? Lucrezi și tu ceva?
-Da, lucrez ca part-time.-Part-time ce?
-Da, la office.
-Ah, ok. Ce bine! Ce vrei să facem acum?
-Hai să ne uităm unul la celălalt, ne îndrăgostim, ne dezbrăcăm și ne frecăm pe mâțe... că-s blânde.
Zis și a făcut, iar ea s-a dezbrăcat și acum aveam tot ce-mi trebuia. Amara! Se prezentă, în timp ce-mi trăgea salopeta. Am dansat goi până ne-am uitat pe noi, iar când ne-am regăsit... ei a început să-i placă să se piardă și mie să o găsesc... până când mâțele au început să cânte. Și, în timp ce eu o iubeam frumos, mâțele, cântând de parcă nu se întâmpla nimic, au început să intre în ea prin cur, una a câte una, și le vedeai prin burtă și prin pulpe cum îi manâncă din grosime și o gâdilă pe dermă cu părul lor fin, ș-apoi a intrat și motanul flămând care și-a făcut culcuș în cap.
-Mai ba...meoww! Spuse Amara în timp ce capul unei mâțe îi ieșise pe gură. O îndesă delicat înapoi, înghiți, râgâi pedant și continuă... Mai bagă că nu sunt toate! Iar eu, nu puteam să fiu mai fericit că fac și rău în timp ce îndestulez flămânda, așa că am luat niște unsoare și am îmbulzit ultimele două mâțe în cur.-E bine acum? Am întrebat, urmărind dracii cum îi colcăie sub piele. Și am continuat până s-a lăsat de seară și-am auzit un sample de ploaie pe pervaz care m-a întristat. Am știut că urmează un comedown nasol când am auzit-o delirând:
-Desculți în iarbă, desculți în ciorapi, desculți în foc...
-Eu trebuie să plec!
-Mai stai, mi-a spus ea confuză, hai să bem niște mir! ...Deși nu mai știa cine sunt.
-Nu mai pot, chiar mă grăbesc, am spus eu din frică. Mi-a făcut mare plăcere, și am dat să o pup pe cubă, căci Mădălin este un domn. Și chiar când să ies pe ușa de tablă zincată, ea mă oprește de mână...
-Ia și asta cu tine! Și-mi întinse pe motanul flămând, care acum era gras că îi mâncase amintirile și îi căcase nostalgie în loc. Ia-l, ia-l... să-ți amintești de mine! Iar eu m-am uitat pentru o ultimă dată la ea și nu am mai văzut urâțenia din tramvai de care mă îndrăgostisem și nici sufletul ei neterminat în care mă repetasem de atâtea ori înainte și-napoi. Acum îi vedeam nostalgia cum îi era suficientă sieși, preocupată doar de propria suferință, completându-i sufletul, terminându-l.
-Îți mulțumesc frumos... dar mâța asta a fost în cur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu