Astăzi la piață, un zarzavagiu numai ce și-a scos ciupercile pe tarabă, că un melc i-a și apărut în față ca după ploaie. Codobelcul se uită cu doi ochi la marfă, cu unul la țăran și cu celălalt pe moneda ce era lipită într-o flegmă, pe asfalt. Derutat dădu' iama să o ia, dar nici nu a apucat să se clintească, că un pensinoar s-a și aplecat după bănuț și l-a înfulecat. Melcului nu i-a fost ciudă pe bătrân că i-a luat-o înainte, căci după cearcăne părea dopat de medicamente, poate chiar era bolnav. Stătu' Pavel, că așa-l chema, se gândi, cu privirea în continuare pe ciuperci:
-Bani din ioc! Nu tu ploaie, nu tu iarbă... Aiurea.
Deodată zări un Broccoli, ce și-o lua în freză de la vreo patru cartofi, în coșul unei biciclete. Însă peste drum, niște dihanii se chinuiau să îndese în portbagaj un miel încă viu. -Ce țigani inculți! Exclamă melcul preocupat, ecou ce a atras mânia multora. Acum în centrul atenției, trebuia să scape de umbra ce se năpustise asupra lui. Erau niște bocanci mărimea 46, derutați și neatenți, făcuți parcă gata oricâd să-l strivească, intenționat. Începu' Pavel să se răstogolească, să se ferească sub o masă, când iar a dat norocul peste el, căci s-a întâlnit cu o broască.
-Hei tu rîioas-o nu mă poți ajuta? Să salvez mielul de la belea!
-Asta o să te coste mult, căci eu îmi vând pielea scump.
-Îți dau tot ce am, îți dau casa mea, numai dumă până acolo, poate-l pot scăpa.
-Ei frățioare, asta-i soarta s-a, precum Isus spre cruce... Însă animalele de jertfă niciodată nu au fost lăsate să vorbească.
-Eu sunt un simplu melc, mă mișc prea încet. De asta stau și cuget, încet, în cerc, încerc să scriu ceva. Un cântec despre cei ce-l vor mânca.
***
-Un' te duci tu, mielule?
-La tăiat, măi melcule.
-Hei tu rîioas-o nu mă poți ajuta? Să salvez mielul de la belea!
-Asta o să te coste mult, căci eu îmi vând pielea scump.
-Îți dau tot ce am, îți dau casa mea, numai dumă până acolo, poate-l pot scăpa.
-Ei frățioare, asta-i soarta s-a, precum Isus spre cruce... Însă animalele de jertfă niciodată nu au fost lăsate să vorbească.
-Eu sunt un simplu melc, mă mișc prea încet. De asta stau și cuget, încet, în cerc, încerc să scriu ceva. Un cântec despre cei ce-l vor mânca.
-Un' te duci tu, mielule?
-La tăiat, măi melcule.
-Cin' te mâncă, mielule?
-Păi stai să vezi măi Pavele:
Ea coafeză, el, protecția animalelor.
El bețivan, ea pocăită.
Ea fotogenică, el ortodox.
El îi transimite informații, ea lui emoții.
Ea are grijă de lucruri. El, de amintiri.
El nu are nimic. Ea are dreptate.
Ea vegetariană, el este un porc.
-Ce să faci mă mielule, tu și ouăle, faceți Paștele. Apoi ce rămâne mielule?
-Acest cântec, melcule.
înFlorim China
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu