Fiul meu limfomaniac, iarăși te-ai lăsat consumat de cei care te vor în ele. În orășelul fiolelor contaminate sunt multe muțe care-ți stau pe deget și fac să-ți fie minunat, însă prea puține care mai cred în altceva afară de oglindă. Și dacă nu cred în Dumnezeu, cum să creadă în tine? Oglinda, cea mai mare invenție a omului de după supa instant, îți permite să te iubești, apoi fulgerător să te urăști după doar o mișcare a pleoapelor, la fel ca și ea, cea care odată te vede urât și odată frumos. Care să fie? Poate amândouă deodată, sau poate nicicare, poate ești doar tu. Tu, care ai devenit tu când ai câștigat toate bătăliile cu tine, multe și toate fără rost. Așa că să nu alegi nici pe cea mai frumoasă, nici pe cea mai deșteaptă, căci adevăr e că toate te vor istovi la fel. Tu fiule, s-o alegi pe cea mai dreaptă dintre toate, și să-i spui în taină: Ce frumos îmbătrânești.
Se trage de mine, se trage de tine, se trage cortina să tragă de boi.
Se trage din mine la fel ca din tine, se trage un film despre proști plini de noi.
-Călim Nuanța
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu