Interiorizarea sentimentelor neagreate de lojă, a creeat un joc actoricesc ce arată un caracter adaptat rigid la o dramatizare ludică în fața unui public emancipat și deosebit de zgomotos. Închis în frontierele unei definiții sociale, actorul se complace în autocompătimire și caută aplauze mimând soarta ca și cum ar fi al lui. Publicul confundă deseori piatra filosofală cu piatra ponce, la fel cum actorul confundă curentul conștientizării cu cel al informatizării, iar comunicarea devine falsă.
Povara grijilor publice cade acum pe umerii lui nevoit să mimeze partea dulce a licorii pentru a nu lăsa un gust amar spectatorilor. Cu gesturi largi de mim, se preface că se află într-o situaţie dramatică jucată fără violența limbajului. Insinuarea celui mai profund sentiment, lasă publicul cu gura căscată și urechea înfundată să se adape din poțiunea servită sublim. Efectul de chatarsis se creează în momentul în care publicul şi actorul ajung la un consens metafizic ce stabileşte convenţiile unui limbaj al sufletului.
Armonia creeată face ca managementul impresiei să se transforme într-o acţiune de demontare a montării regizorale false şi dă naştere unei forme de exprimare mai puţin dezagreabile. Intimidarea dispare din repertoriu pentru a creea un canal de comunicare simplu din care pentru prima dată lipsesc nimicurile. Acum liniştea este cea care primează în timp ce privirea premeditează.
By NarcoJocu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu