Uluit de ce a ajuns din oamenii pe care i-a creeat, Dumnezeu a făcut
un pact cu diavolul pentru a elimina de pe fața Pământului acele
creaturi care fac rău chiar și Iadului. Diavolul a acceptat imediat
propunerea pentru că nici gărzile lui nu mai puteau stăpâni monștrii
care veneau din lumea celor vii în infern. Cei doi au ajuns la o
înțelegere, să aleagă cei mai puri oameni și să îi protejeze, în timp ce
împreună vor distruge monștrii Pământului. Pentru a-i aduna la un loc
pe cei curați, Dumnezeu l-a ales pe Noe, căruia i-a spus să inventeze o
artă platonică care să îi scape pe oameni din închisoarea conștiinței și
să îi pregătească de începutul lumii.
Noe simțea că are
pe umeri o responsabilitate uriașă, dar cu toate astea era pregătit de
această călătorie, mai ales pentru că era ghidat de o iubire nefirească
față de semeni. Cu gândul că Dumnezeu îi ajută doar pe cei ce se ajută
singuri, a conceput o artă de a trăi fericit, a iubi fără dorințe
fizice și conflicte sufletești.
Așa că Noe a bătut lumea în lung și în
lat să găsească oameni cu suflete limpezi, pe care să-i învețe această
artă. A întâlnit în călătoria sa doar oameni orbiți de monstruozitățile care le țineau corpurile prizoniere într-o perpetuă
foamete de înțelegere. Era alungat de peste tot pentru că nimănui nu i
se părea profitabilă arta pe care el o promova. Unde încerca să explice că dragostea va învinge ura și că a trăi cere un efort mai mare
de cât simplul act de a mânca, era alergat de câini însetați de
răzbunare. Acolo unde spunea că iertarea aduce după sine pace interioară, era tratat cu persiflanță de cei mai învrăjbiți și haloși dintre ei.
Când era strâns cu ușa de egoiști, Noe știa că aceștia sunt incapabili
de a umple golul în care trăiesc, de aceea încerca să le dăruiască o
bucățică din sufletul lui, dar nimeni nu primea cadoul care nu se
putea mânca. Drumul lui s-a luminat în momentul în care a întâlnit un
drogat, căruia i-a dăruit un cerc. Cu ochii larg deschiși, înnecați în
fericire, drogatul a luat cercul și l-a mângâiat cu atâta tandrețe până
l-a făcut vicios. Găsind primul lui adept, s-a motivat atât de tare încât a găsit puterea să-și continue călătoria.
Deși pământul era plin
de zgârcenie, a mai găsit oameni care știau că viața e o alegere, și erau
bucuroși cu alegerile lor. Misiunea lui Noe prindea contur, a adunat
lângă el suflete fără regrete, milostive și darnice, erau suflete care
îndrăzneau să spere singure, fără să aștepte ajutoare divine. Aceste
suflete erau atât de răbdătoare și calde încât erau capabile să aștepte Începutul oricât, știind că așteptarea este provizorie, chiar dacă
durează toată viața.
Văzând că Noe își face datoria, Dumnezeu, împreună cu Diavolul, au pornit operațiunea de exterminare a tuturor monstrilor care purtau chip de om și care făceau ravagii atât în Iad, cât și pe Pământ.
Pârjolul a început când s-a oprit timpul, pentru că nimeni nu mai vedea.
A continuat cu lichidarea a tot ceea ce poate fi râvnit și cu prăpădul
lăcomiei și a urii. Bătălia a fost câștigată atunci când egoismul,
sclavia și ranchiuna au fost pulverizate în miliarde de particule mici de libertate. Acum e liniște, doar Noe și gașca lui privesc Începutul, mulțumiți că au ales să trăiască arta vieți. Binele și răul continuă mersul normal, doar că de acum încolo restricțiile vor fi mult mai distinse.
by NarcoJocu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu