NOI DUPĂ EU

SAMSARA PICTURES PRESENT

Colour by BIBLIOCOLOR-Worlds favourite in Motion Writings

Îmi plăcea Arnold că-i răzbuna pe toți. La Total Recall, în 93, când am apucat să-l văd, eram deja unul dintre cei mai cunoscuți răzbunători din lume. Din lumea mea, mică. Aveam zece ani pe atunci, și tot ce puteam să înțeleg, în afară de rugăciunile baptiste ale bunicii, era videocaseta. Tot de la zece ani am și prima amintire. Și ultima... Un accident bizar cu una dintre casete m-a făcut să nu pot să țin nimic în minte, așa că sunt forțat să inventez trecutul. Și pentru asta, cei amorțiți empatic se tem de mine, căci nu mulți înțeleg că pentru mine este un dar, și nu un handicap. Așa că poliția viselor mă fugărește ca pe un câine rus înspre cuburi de reguli și canoane. Sunt hăituit mereu înspre trecutul lor rigid și rece ca iubirea dintre doi profi de mate. Să-i cerți pe toți căci dreptatea nu e relativă, să scrii cu rigla, să mesteci bine plasticul, și Doamne ferește, să nu-ți uiți cumva compasul înfipt în picior.

I. MOARTEA CASETEI VIDEO

Aseară m-am parfumat din contratimp și arătam bine cu penaj, pregătit în sfârșit să cunosc monstrul.

-Bine ai venit la petrecerea de început de an nou fericit! La mulț an, să trăiț, fericiț, să iubiț! Numele meu este Gnor.

-Bine te-am găsit! Mulțumesc pentru invitație! Fusesem invitat, cum sunt.

-Cu ce te servesc? Mă întrebă monstrul, după care continuă, un suc energizant care te face trist? Un pahar de apă care te bea pe tine...?

-Un drog care să nu existe, te rog! Gnor mă luă de braț și începuse să mă prezinte.

-Știu că ai multe întrebări, dar hai să începem cu turul tău.

-Poftim?

-Chiar nu-ți mai aduci aminte nimic, căpitane?

-Ba da, am o amintire. Să nu distrugi nimic, decât pe tine. Aveam zece ani și am deschis una dintre casete, să caut filmul. Și am tot tras de bandă ca să-l găsesc. În van. Atunci am înțeles că eu fac filmul... dar... am distrus caseta în proces.

-Nu ai distrus-o, doar ai deschis-o, acum toată lumea poate să vadă. Le-ai dat un dar.

-Dar lumea moare când nu te uiți la ea... Moartea este un dar?

-Dar răzbunarea o pedeapsă, căpitane? Sau un act de dragoste?

A început cu un strigăt, apoi toate luminile s-au stins. A urmat al doilea strigăt, al națiunii, mieunat colectiv de o societate fracționată de aceeași convingere comună. E Apocalipsa, îmi aduc aminte că a a apucat să spună cineva înainte să fie înghițit de Gnor. Trebuia să te temi, era într-adevăr ultima oară când puteai să faci asta. Dumnezeul Răzbunării era aici, real, în carnele și oasele fiecăruia care nu s-a văzut niciodată de pe munte, să socotească cât este de mic. Totul s-a petrecut real de repede- i-a înghițit întâi pe cei deștepți, că era păcat, apoi pe cei drepți, pentru că Gnor nu ține socoteală, apoi i-a luat pe cei harnici, să-i savureze. Se spune că Gnor s-a născut din râsul fricos al unei hiene dar eu am motive să cred că Gnor a ieșit din burta minții fiecăruia, un monstru latent ce se hrănea cu o idee comună: Sunt diferit, sunt unic! Când au ajuns să fie destul de unici, Gnor a prins viață. Eu sunt unic, a spus Gnor în timp ce îi înfuleca pe cei ce l-au creat. Eu sunt cel mai mare unic!

Și a fost, căci cum nici un bine nu trece nepedepsit, Gnor i-a devorat pe toți cei care l-au creat, pe cei care au vrut să îndrepte dreptul, care au vrut să schimbe neschimbatul și să facă diferența în vid. Și Gnor a savurat fiecare clipă, maestru al torturii, se uita din interiorul ochilor tăi, către dorința ta patetică de a te rememora: Oameni frumoși, vă ia o viață întreagă să muriți!

II. NAȘTEREA PE BLU-RAY

-Chiar nu-ți mai aduci aminte, căpitane? De ce murim, dacă să nu renaștem?

A început cu un strigăt, apoi toate luminile s-au aprins. A urmat al doilea strigăt, al unui bebeluș, un plâns în hohote de o națiune nou născută ce are nevoie doar de dragostea părinților și nu de fricile lor. E Începutul, îmi aduc aminte că a apucat cineva să spună înainte să spună și altcineva, și apoi să spună toți. Trebuia să iubești, era într-adevăr prima dată când puteai să faci asta. Dumnezeii Iubirii erau aici, reali, în carnele și oasele fiecăruia ce a învățat să se regăsească în ceilalți și să se ierte în Ei...

                                                                                                                                                                -Călim Nuanța