CE AI FACE DACĂ S-AR PUTEA

Cât de departe poți să te uiți în trecut și să fi împăcat? Daca ar fi să tragi o linie chiar în momentul acesta... Amintirea îți devine lucrul cel mai frumos al uitării? Sau trecutul îți separă percepția de acestea?

Dorinţa curată de fericire, nesatisfăcută de plăcere, renunțând la durere, îți redă o frumuseţe care să te poată preschimba în dulcele sentiment al compătimirii.

RIP

bE.Coli

înFlorim China

Slabele silabe roiesc excelând în ale rostitului, atunci când vine vorba de latifundiar, Războinicul luminii. Orice începe cu Be- devine actualitate, până când cerneala secătuiește și setea a fost potolită. Un slalom printre aceste idei ursește altele:

Un bilanț tragic, cu multe victime, vorbind de cei îmbolnăviți, ce suferă de bE. coli, un virus foarte greu de tratat ce a prins forme evolutive extrem de periculoase. În fața lui, pergamentul rămâne doar un portativ al unei arii fără sfârșit, început de acolo de unde penița i s-a închinat. bE.coli, o clipă scrisă cu litere de-o șchioapă poate să devină mai vicios decât cititul.

Exemplul unui american din California, Tom Dukes, este grăitor. La 52 de ani, el avea o stare excelentă a sănătății. Brusc, într-o zi a fost dus la spital cu dureri groaznice. Diagnostic crunt! Ceea ce mâncase fusese contaminat cu BE.coli. A fost operat de urgență din cauza mutațiilor suferite. Pacientul a scăpat de infecție abia după ce a luat multe medicamente într-un interval de patru luni. Acesta a declarat că niciodata nu iși va reveni complet și că a rămas cu sechele. Nu se mai uită la TV, ba mai mult a ajuns să și strige zilnic în gura mare Muie Steaua!

1001 DE MĂDĂLINI

 de Călim Nuanța

…

După o porceală epuizantă, Marele Iepure făcuse două ouă de regrete și țiganca virgină a plâns după ele. Mădălin se grăbi să le culeagă și să i le hrănească jarcăi. Gândit și făcut. A mers la jarca lui, legată de rețeaua de gaz, acum transformată aproape complet în ceea ce va urma mâine. I-a dat să mănânce, ca să se transforme în ce a fost când a cunoscut-o. I-a dat să mănânce ouă de regrete și lacrimi de țigancă virgină. Ea, înfometată, s-a pus să mănânce…până a sosit Marele Iepure.

 

-Auzi Mădălin, dar cine-i, cine-i tatăl tăl? Cum îl chemăm? Uitasem să te întreb, vorbești atât de sus de el, de parcă ar fi altceva. De parcă ar fi ceresc!

-Grecesc?

-Nu îți da de surd cu mine, știu și de orb și știu și de surd. Știu și de Mutu!

Mădălin se înfierbântă și își îndepărtase jacheata de pe umerii lui fazi. Aceasta îi căzu minuțios sus, fără vreun motiv aparent.

-Care-i faza cu jacheta? De ce s-a dus pe tavan?

-Știam eu… mi-am dat seama după cât de ușor păcălești oamenii… viața ta trebuie să fie scrisă de undeva. Mădălin, e Tatăl care scrie despre noi. Jacheta e doar ca să-ți demonstreze, pentru că asta ai cerut mereu… un act de magie!

ACTUL 1-UN ACT DE MAGIE

Războiul dintre Ahura Mazda și Angra Mainyu continuă. Un nou val de invizibilitate este așteptat în vestul imperiului. Imortalitatea-un eșec? Toate acestea la știrile unice.

-Călim?

-Da.

-Te duci să-ți cauți ceva de lucru azi?

-Mă duc la școală să văd dacă mă mai primesc.

-Nu te mai du, am vorbit eu cu ei, au spus că nu mai are rost să mergi. Ți-ai făcut C.V-ul ăla?

-Dee!

-Bine, eu zbor pe munte, ne vedem în două quad-uri, îi spuse fratele mai mare lui Călim în timp ce ieșea pe ușă. Acesta din urmă se duse drept în baie să se spele pe meclă și să se pișe pe mâini. Se uită în oglindă și observă că și ultimul lui fir de păr încărunțise. Corpul lui se apropia de  șapte mii de quad-uri și implicit de schimbare. Călim se strâmbă în oglindă preț de câteva secunde, apoi își rase jos barba albă, urmând să meargă la un interviu pentru care avea emoții. Se uită cu mândrie la acvariu, apoi ieși gol pe ușă.

-Bună ziua domnule, mă numesc Chronos și sunt intervievatorul dumneavoastră de astăzi. Vă rog să vă prezentați.

-Bună ziua, mă numesc Călim, am 6220 de quad-uri și dau interviu pentru postul de asistent cercetător la firma dumneavoastră.

 -Care este experiența dumneavoastră?

-Vă mărturisesc că nu am lucrat în domeniu însă experiență mea se translatează în proiectul la care lucrez de ceva timp. E vorba despre un univers in vitro.

-Asta se învață în clasa a șaptea, ce aduce nou proiectul tău?

-Încerc, împreună cu prietena mea să contruiesc o interfață între user și potențialele forme de viață din acel univers.

-Forme de viață? Ha, auziți aici! Știi că asta caută cercetătorii adevărați de sute de mii de quad-uri? Ai avut vreun succes cu proiectul tău de gimnaziu?

-Deocamdată…nu.

-Mulțumim, următorul.

-Stați, vă rock. Nu e încă gata. Abia acum câteva zile am terminat interfața, e încă în teste, în universul meu am găsit câteva potențiale planete pe care ar putea să existe ființe ca noi.

-Ființe ca noi? Domnule Călim, vă rock să vă îndreptați spre ușă și să vă considerați norocos că sunteți de partea lui Ahura Mazda în acest război, Angra Mainyu probabil că  v-ar fi obliterat dacă auzea asemenea afirmații.

                                                                   ---

-Salut !

-Salut !

-Cum te numești?

-Ana! Tu?

-Ionuț!

-De ce ai venit aici?

-Că nu m-au primit altundeva. De cât timp lucrezi aici?

-De douăsprezece ore.

-E greu?

-Nu, în principiu trebuie doar să iei hamburgerii și să-i pui pe tavă.

-Așa?

-Nu chiar așa... tontule! Mai cu grijă, așa!

-Am înțeles! Ce cauți aici? Nu mă așteptam să te găsesc așa de repede.

-Pentru că nu trebuia să fii aici așa de repede. Ai luat-o iarăși...

-Repede!?

-Nu, ai luat-o iarăși înapoi. Ai luat-o iarăși pe scurtătură, ai spus că suntem aici ca să învățăm ceva despre software-ul ăsta. Cum putem să facem asta... când tu ești altcineva de fiecare dată... lângă mine? Cum mă pierzi... te transformi în altcineva!

-E chestia asta pe care o simt doar aici... dragostea.

-Călim, trebuie să ieșim, ai luat o doză prea mare. Mi-ai zis să te scot când simți precum ei! E prea periculos... 1...0...0...1…

-Nu! Stai! Nu iniția secvența... trebuie să-ți spun ceva!

-Ce?

-Am ...

-Ce s-a întâmplat Călim?

-Am făcut... am vrut să văd dacă...

-Anomalia!? Spune-mi că n-ai făcut-o! Călim, spune-mi te rog că n-ai făcut...

-A trebuit să văd ce se întâmplă! Am făcut un copil cu cineva din software...

-Tu mi-a spus că nu... De ce? De ce ai riscat atâtea quad-uri de studiu? Pentru ce? Știi că dacă copilul ăsta se va naște și va afla adevărul, totul s-a încheiat!

-S-a născut deja, îl cheamă Mădălin!

-S-a născut!? …Ce!?

-Da, așa... Pufff... Magic!

ACTUL 2-UN ACT DE PREZENȚĂ

-Mădălin… când eram mic am auzit o profeție ce spunea despre un băiat ce-și caută tatăl. Cred că e vorba despre tine. Îți cauți tatăl, așa-i? Îl întrebă Marele Iepure pe Mădălin.

-Da, dar nu știu cum să dau de el, vicistitudinea cu care mă întâmpină universul mă face să cred că nu-l voi găsi niciodată. În plus, jarca mea vrea să mă omoare… Jarca mea? Unde mi-e jarca?

-Ce jarcă Mădăline? Uite, dacă vrei să-ți spun unde trebuie să mergi ca să-l găsești pe tatăl tău, trebuie să-mi demonstrezi că ești într-adevăr Alesul.

-Și cum fac asta Domnule Iepure?

-Vezi balta asta de muștan în care se scaldă fetele astea mitch? Balta asta de muștan este tot ce am eu mai scump, de aia nu ai voie să sari în ea. Dacă reușești să-l întreci pe portarul meu la înot, eu îți voi spune unde poți să-l găsești pe tatăl tău.

-Câte ture? Întrebă Mădălin.

-O tură dus-întors! Îi răspunse Marele Iepure. Iar dacă pierzi, continuă, vei rămâne unul din băieții mei cârnaț și te vei scălda la infinit în balta mea. Mădălin nu știa să înoate prea bine, ba chiar înota în cerc, cum avea doar un ochi bun, așa că dăduse să mai deschidă una din scrisori, nu știa cum să răspundă provocării. În timp ce rupea plicul, o voce ce-i părea cunoscută se auzi din spate.

-Acceptă Mădăline! Jarca între timp se transformase în ceva nemaipomenit. Se transformase în Camelia Potec. Mădălin recunoscu monolitul.

-Accept! Strigă Mădălin, și concursul începuse. Mădălin o călărea pe Camelia Potec în timp ce aceasta trecea prin muștan ca prin brânză. Portarul Țării Minuturilor, care-i și portar la Heaven, Zambara și Park Place, abia apucă să dea de două ori din mâini, căcamelia Potec și Mădălin terminaseră întrecerea.

-Olimpic fuckin record, motherfucker! Who’s my girl? UhUhUh! Se bucura Mădălin ca un copil ce era. Și cum se bucura, Mădălin devenea tot mai frumos.

 -Ai cîștigat Mădăline, dar nu ai câștigat pe forțele tale proprii. Nu știu dacă tu ești Alesul. În fine, eu sunt un om de cuvânt, așa că am să-ți spun cine știe mai multe despre tatăl tău…

-Ai spus că-mi vei spune unde-l voi găsi?! Nu cine știe…

-Mădălin, am spus că-ți voi spune unde poți să-l găsești pe tatăl tău. Nu unde îl vei găsi. Dacă ești într-adevăr fiul Tatălui… atunci va trebui să treci Podul Întunericului, ca să ajungi la sultan.

-Ce sultan? Tatăl meu vitreg mi-a povestit ceva de el…

-Sultanul este cel care controlează tot acest regat. Nimeni care l-a văzut nu s-a mai întors să povestească, dar oamenii ce locuiesc pe lângă Pod spun despre acesta că ar fi un Vrăjitor bătrân.

-De ce nu-i spune vrăjitor atunci?

-Nu cred că e permis, habar nu am cum e cu formele astea de guvernare, de unde să știu cum e cu titlurile? Important e să treci de Podul Întunericului.

-Unde, la D'arc?  

                                             A FI CONTINUAT

PAGINA DE SERVICIU

De Călim Nuanța

Ursulețul de jeleu pe care l-am scăpat alaltăieri din gură este încă pe biroul ce mă sufocă în mahon. Scamele de pe chiloții patrupedei de alaltaseara nu au reușit să intre în ventilatorul calculatorului. Un strop de miere de la un ceai grăbit îmi ajută mouse-ul să sfideze fizica. Două documente, cabluri, un ceas, o brichetă, o sticlă de apă galbenă și un pahar mare de vin acru. Îmi trebuia ceva mai mult alb pe birou, așa că mi-am ridicat o PAGINĂ De SERVICIU. Albă la început…

PAGINA De SERVICIU:


1. UN LUCRU E SIGUR

Atunci când este cald, imaginile îți apar roșiatice pe interiorul lentilei? Auzi cum oamenii chicotesc în spatele tău atunci când mergi la piscină și aruncă cu carne de porc în tine atunci când mergi la restaurant? Te dai cu pudră între craci, ca să nu te “opărești”? Faldurile tale de țesut adipos au propriul lor comitet de Situații de Urgență, pentru când transpiri abundent? Un lucru e sigur… A apărut LINCO 1 KG

1. KHALEESI
-De unde știi limba, khaleesi?
-Yish ștogreș my yerosh!
-Ce!?
Khaleesi crește singură la soare. Ea e ca o floare. Proastă ca o floare.


2. POIEDUL PRINTRE CANIBALI
Zemoși sunt ochii scoși
De-a lor gust cremos
Uit de carnea de pe os
Și trag cu dinții de-un cordon
Gumos, așa cum este un tendon
Să fie oare de la avorton?


3. UN BĂRBAT DREPT ȘI O FEMEIE STRÂMBĂ

Un bărbat care calcă strâmb este un bărbat strâmb. O femeie care calcă strâmb este o femeie frumoasă, pentru că este dorită și de alți bărbați. Un bărbat care a călcat odată strâmb dar nu mai calcă strâmb, este un bărbat care s-a îndreptat. O femeie care a călcat odată strâmb, chiar dacănu mai calcă strîmb, va rămâne mereu o curvă.

5. FREESTYLE GHETTOBLASTER

MERCI; DAR POȚI SĂ ȚI LE ȚII! Nu-mi trebuie Lucida grande ca să exprim bădărănia de care dăm dovadă, doar… punând diacriticele realizez cât de importantă este alegerea. 4+1. E CA ȘI CUM NE-AI POCNIT ÎN CEAFĂ cu o halcă de matematică. Plictisit să bei reclame? SCRIEȚI DRUMUL ÎNAPOI! Nu ești bolnav, ești doar diferit, special, și nu trebuie să o auzi de la nimeni. E în tine. (fără semul exclamării) Realitatea e conștiența ta. Răspundem cererilor dumneavoastră. NEW STATUS, CE? E felul în care unul nu… unul nu percutează. Este mesajul pe care te rugăm să-l transmiți mai deparate. E doar un Z în plus! Bucurați-vă că ACUM ȘTIM CE VINDECĂ! O idee nemuritoare, o frază magică ce nu se vinde niciodată, ci i se oferă doar celuia ce o cunoștea deja: NU EXISTĂ “NU EXISTĂ”!

8. BILEȚELUL  
M-am trezit într-o dimineață să găsesc pe noptieră o filă împăturită de caiet dictando, un bilețel ce spunea într-un scris copilăresc:

„Crime, boli și suferință, îți cer iertare căci am fost tare obosit și am ațipit pentru un moment. Nu a fost intenția mea să-ți provoc durere, tu ești cea mai de preț creație a mea. Te rog să mă ierți și îți promit că atunci când te vei trezi, totul va fi bine.

Cu drag, prietenul tău cel mai bun, "Dumnezeu"

6. Al QaZENa

Bin Laden zîcea că:

Flăcările care ard dorințele, speranțele, durerile sau amintirile, sunt lacrimi. Peisajele inimii se schimbă atunci când fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești, ci să dorești ceea ce ai?!

Arde tot și focul te va lămuri 

Este greu să pierzi, dar mult mai rău este să nu fi încercat niciodată să reușești.

CE AI FACE CU PATRUZECI DE MII DE CAI?

Eu, dacă aș fi avut atâția cai când eram mică, nu mi-aș mai fi dorit ponei.

Mirela (22 de ani)-Sat Chinez

Eu, dacă s-ar sfârși lumea, aș rămâne cu patruzeci de mii de cai morți.

            Caius (17 ani)-Peciu Nou

Caii nu aduc fericirea, dar o întrețin.

           Adriana(33 ani)-Giulvăz

Eu, dacă aș fi vrut să am atâția cai, probabil i-aș fi avut.

           Ianis(27 ani)-Bocșa

Eu n-aș mai pierde niciodată la șah, cu patruzeci de mii de cai.

          Dorel(14 ani)-Lenaunheim

Eu, dacă unu egal cu unu, și doi egal cu unu,  cu cât este egal patruzeci de mii de cai? 

          Iulia(44 ani)-Bazoș

Eu mi-am cumparat deja patruzeci de mii de șei!

        Călin(27 ani)-Timișoara

OGLINDA CARNAVALULUI

M-am trezit într-un vis, învăluit de o lumină portocalie, iar cei din jurul meu, la fel ca şi mine, erau îmbrăcaţi în costume de carnaval. Purtau măşti de baută, fiecare cu expresii diferite în funcţie de statutul purtătorului. Nimeni nu ştia ce se ascunde defapt, după masca celuilalt şi părea că luam parte la jocul de-a umbrele publice în carnavalul social.

Era un aer plin de mister încărcat cu poveşti despre dorinţe şi legende despre întâmplări, rostite pe tonuri ferme şi ascultate cu încredere. Mirosul de migdale verzi venea de la cel care era în centrul atenţiei, un prinţ, cu haina ţesută cu fir de arţar şi mască de porţelan. În jurul lui roiau purtătoarele de jartiere din care curgea zeamă de piersică fragedă. Cei decoraţi cu bijuterii cerşeau atenţie prin mişcări false, care captau doar privirile celor ajunşi cu sacrificiu şi tânjală de la periferie. O mantie apretată, de culoare roşie, flutura nonşalant împrăştiind praf de stele peste damele oportuniste. O purta un soldat care părea cel mai aprig dintre bravi. Un alt cadru de război, cu grad înalt, dădea lecţii de viaţă tinerilor aspiranţi care consumau cu privirea cele auzite. Am văzut că toată lumea purta mânuşi să nu şifoneze aspectul celor-laţi. Încercam să citesc biografia fiecăruia pe nasturi şi cusături, până  am realizat că la acest carnaval participa câte un reprezentant din fiecare clasă socială. Erau prezenţi cu toţii, de la rege până la slugă, de la gardă până la paharnic, de la curvă până la regină, toţi îşi îndeplineau cu desăvârşire rolul în carnaval.

Văd o oglindă uriaşă în care aleg să mă privesc, să aflu ce rol port în societate. Totul a început să vibreze în momentul în care speclul reflecta carnavalul, doar că toţi, inclusiv eu, eram dezbrăcaţi de camuflaj şi cusururi. Dispăruse masca şi puteam să mă privesc în ochi. Pe corpul meu erau scrise, cu greşeli de ortografie, toate poveştile nespuse şi greşelile vieţii pe care le ascundeam sub un chip creeat de mine. Realitatea vieţii a devenit o satiră deghizată, iar costumul care îmi contura rolul, nu era nimic altceva de cât un ascunziş protector al sinelui meu pătat cu păcate lumeşti. 

by NarcoJocu