de Călim Nuanța
…
După o porceală epuizantă, Marele Iepure făcuse două ouă de regrete și țiganca virgină a plâns după ele. Mădălin se grăbi să le culeagă și să i le hrănească jarcăi. Gândit și făcut. A mers la jarca lui, legată de rețeaua de gaz, acum transformată aproape complet în ceea ce va urma mâine. I-a dat să mănânce, ca să se transforme în ce a fost când a cunoscut-o. I-a dat să mănânce ouă de regrete și lacrimi de țigancă virgină. Ea, înfometată, s-a pus să mănânce…până a sosit Marele Iepure.
-Auzi Mădălin, dar cine-i, cine-i tatăl tăl? Cum îl chemăm? Uitasem să te întreb, vorbești atât de sus de el, de parcă ar fi altceva. De parcă ar fi ceresc!
-Grecesc?
-Nu îți da de surd cu mine, știu și de orb și știu și de surd. Știu și de Mutu!
Mădălin se înfierbântă și își îndepărtase jacheata de pe umerii lui fazi. Aceasta îi căzu minuțios sus, fără vreun motiv aparent.
-Care-i faza cu jacheta? De ce s-a dus pe tavan?
-Știam eu… mi-am dat seama după cât de ușor păcălești oamenii… viața ta trebuie să fie scrisă de undeva. Mădălin, e Tatăl care scrie despre noi. Jacheta e doar ca să-ți demonstreze, pentru că asta ai cerut mereu… un act de magie!
ACTUL 1-UN ACT DE MAGIE
Războiul dintre Ahura Mazda și Angra Mainyu continuă. Un nou val de invizibilitate este așteptat în vestul imperiului. Imortalitatea-un eșec? Toate acestea la știrile unice.
-Călim?
-Da.
-Te duci să-ți cauți ceva de lucru azi?
-Mă duc la școală să văd dacă mă mai primesc.
-Nu te mai du, am vorbit eu cu ei, au spus că nu mai are rost să mergi. Ți-ai făcut C.V-ul ăla?
-Dee!
-Bine, eu zbor pe munte, ne vedem în două quad-uri, îi spuse fratele mai mare lui Călim în timp ce ieșea pe ușă. Acesta din urmă se duse drept în baie să se spele pe meclă și să se pișe pe mâini. Se uită în oglindă și observă că și ultimul lui fir de păr încărunțise. Corpul lui se apropia de șapte mii de quad-uri și implicit de schimbare. Călim se strâmbă în oglindă preț de câteva secunde, apoi își rase jos barba albă, urmând să meargă la un interviu pentru care avea emoții. Se uită cu mândrie la acvariu, apoi ieși gol pe ușă.
-Bună ziua domnule, mă numesc Chronos și sunt intervievatorul dumneavoastră de astăzi. Vă rog să vă prezentați.
-Bună ziua, mă numesc Călim, am 6220 de quad-uri și dau interviu pentru postul de asistent cercetător la firma dumneavoastră.
-Care este experiența dumneavoastră?
-Vă mărturisesc că nu am lucrat în domeniu însă experiență mea se translatează în proiectul la care lucrez de ceva timp. E vorba despre un univers in vitro.
-Asta se învață în clasa a șaptea, ce aduce nou proiectul tău?
-Încerc, împreună cu prietena mea să contruiesc o interfață între user și potențialele forme de viață din acel univers.
-Forme de viață? Ha, auziți aici! Știi că asta caută cercetătorii adevărați de sute de mii de quad-uri? Ai avut vreun succes cu proiectul tău de gimnaziu?
-Deocamdată…nu.
-Mulțumim, următorul.
-Stați, vă rock. Nu e încă gata. Abia acum câteva zile am terminat interfața, e încă în teste, în universul meu am găsit câteva potențiale planete pe care ar putea să existe ființe ca noi.
-Ființe ca noi? Domnule Călim, vă rock să vă îndreptați spre ușă și să vă considerați norocos că sunteți de partea lui Ahura Mazda în acest război, Angra Mainyu probabil că v-ar fi obliterat dacă auzea asemenea afirmații.
---
-Salut !
-Salut !
-Cum te numești?
-Ana! Tu?
-Ionuț!
-De ce ai venit aici?
-Că nu m-au primit altundeva. De cât timp lucrezi aici?
-De douăsprezece ore.
-E greu?
-Nu, în principiu trebuie doar să iei hamburgerii și să-i pui pe tavă.
-Așa?
-Nu chiar așa... tontule! Mai cu grijă, așa!
-Am înțeles! Ce cauți aici? Nu mă așteptam să te găsesc așa de repede.
-Pentru că nu trebuia să fii aici așa de repede. Ai luat-o iarăși...
-Repede!?
-Nu, ai luat-o iarăși înapoi. Ai luat-o iarăși pe scurtătură, ai spus că suntem aici ca să învățăm ceva despre software-ul ăsta. Cum putem să facem asta... când tu ești altcineva de fiecare dată... lângă mine? Cum mă pierzi... te transformi în altcineva!
-E chestia asta pe care o simt doar aici... dragostea.
-Călim, trebuie să ieșim, ai luat o doză prea mare. Mi-ai zis să te scot când simți precum ei! E prea periculos... 1...0...0...1…
-Nu! Stai! Nu iniția secvența... trebuie să-ți spun ceva!
-Ce?
-Am ...
-Ce s-a întâmplat Călim?
-Am făcut... am vrut să văd dacă...
-Anomalia!? Spune-mi că n-ai făcut-o! Călim, spune-mi te rog că n-ai făcut...
-A trebuit să văd ce se întâmplă! Am făcut un copil cu cineva din software...
-Tu mi-a spus că nu... De ce? De ce ai riscat atâtea quad-uri de studiu? Pentru ce? Știi că dacă copilul ăsta se va naște și va afla adevărul, totul s-a încheiat!
-S-a născut deja, îl cheamă Mădălin!
-S-a născut!? …Ce!?
-Da, așa... Pufff... Magic!
ACTUL 2-UN ACT DE PREZENȚĂ
-Mădălin… când eram mic am auzit o profeție ce spunea despre un băiat ce-și caută tatăl. Cred că e vorba despre tine. Îți cauți tatăl, așa-i? Îl întrebă Marele Iepure pe Mădălin.
-Da, dar nu știu cum să dau de el, vicistitudinea cu care mă întâmpină universul mă face să cred că nu-l voi găsi niciodată. În plus, jarca mea vrea să mă omoare… Jarca mea? Unde mi-e jarca?
-Ce jarcă Mădăline? Uite, dacă vrei să-ți spun unde trebuie să mergi ca să-l găsești pe tatăl tău, trebuie să-mi demonstrezi că ești într-adevăr Alesul.
-Și cum fac asta Domnule Iepure?
-Vezi balta asta de muștan în care se scaldă fetele astea mitch? Balta asta de muștan este tot ce am eu mai scump, de aia nu ai voie să sari în ea. Dacă reușești să-l întreci pe portarul meu la înot, eu îți voi spune unde poți să-l găsești pe tatăl tău.
-Câte ture? Întrebă Mădălin.
-O tură dus-întors! Îi răspunse Marele Iepure. Iar dacă pierzi, continuă, vei rămâne unul din băieții mei cârnaț și te vei scălda la infinit în balta mea. Mădălin nu știa să înoate prea bine, ba chiar înota în cerc, cum avea doar un ochi bun, așa că dăduse să mai deschidă una din scrisori, nu știa cum să răspundă provocării. În timp ce rupea plicul, o voce ce-i părea cunoscută se auzi din spate.
-Acceptă Mădăline! Jarca între timp se transformase în ceva nemaipomenit. Se transformase în Camelia Potec. Mădălin recunoscu monolitul.
-Accept! Strigă Mădălin, și concursul începuse. Mădălin o călărea pe Camelia Potec în timp ce aceasta trecea prin muștan ca prin brânză. Portarul Țării Minuturilor, care-i și portar la Heaven, Zambara și Park Place, abia apucă să dea de două ori din mâini, căcamelia Potec și Mădălin terminaseră întrecerea.
-Olimpic fuckin record, motherfucker! Who’s my girl? UhUhUh! Se bucura Mădălin ca un copil ce era. Și cum se bucura, Mădălin devenea tot mai frumos.
-Ai cîștigat Mădăline, dar nu ai câștigat pe forțele tale proprii. Nu știu dacă tu ești Alesul. În fine, eu sunt un om de cuvânt, așa că am să-ți spun cine știe mai multe despre tatăl tău…
-Ai spus că-mi vei spune unde-l voi găsi?! Nu cine știe…
-Mădălin, am spus că-ți voi spune unde poți să-l găsești pe tatăl tău. Nu unde îl vei găsi. Dacă ești într-adevăr fiul Tatălui… atunci va trebui să treci Podul Întunericului, ca să ajungi la sultan.
-Ce sultan? Tatăl meu vitreg mi-a povestit ceva de el…
-Sultanul este cel care controlează tot acest regat. Nimeni care l-a văzut nu s-a mai întors să povestească, dar oamenii ce locuiesc pe lângă Pod spun despre acesta că ar fi un Vrăjitor bătrân.
-De ce nu-i spune vrăjitor atunci?
-Nu cred că e permis, habar nu am cum e cu formele astea de guvernare, de unde să știu cum e cu titlurile? Important e să treci de Podul Întunericului.
A FI CONTINUAT
