Autocarul care face deplasarea peste Carpaţi, spre patria lui Ştefan, e prăfuit şi cârpit. Se vede pe el că e veteran în domeniu deci şi-a câştigat încrederea. Cu toate că lumina e stinsă, înăuntru e atmosferă selectă cu băutură ieftină şi fulare atârnate de esofagele băieţilor. Adevărata probă a curajului şi a anduranţei se va desfăşura în cele patruzeci de ore pe şoselele patriei.
O dată ce s-au închis uşile, timpul se opreşte şi intră în acţiune starea de deplasare în care nu contează drumul ci doar destinaţia. Scaunele sunt ocupate de cele mai cunoscute feţe care pot rupe barierele orcărei experienţe şi pot râde în faţa situaţiilor care i-ar face pe mulţi să plece capul. Fiecare are rolul său în autocar pe care şi-l asumă cu mândrie iar cei care nu, vor dormi până la întoarcere. Scopul este atât de puternic încât dispare orice inconfort sau stare de oboseală. Garsonul dă tonul şi nimeni nu doarme. La destinaţie ajungi răguşit, cu articulaţiile uzate dar entuziast. Doar două ore durează punctul culminant şi aştepţi cu sufletul la gură deznodământul. Indiferent de rezultat în moldavia te simţi învingător şi ai realizat că nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.
Excelenţa morală este un rezultat al modului de viaţă. Există buni cetăţeni care merg la vot, există şoareci de bibliotecă care gustă viaţa doar întinsă pe pâine şi există suporteri de rezultat care doar contra unei recompense se ridică din pat. Există şi categoria PeLuzărilor care indiferent de vreme, distanţă sau rivali flutură steagul victoriei chiar şi la înfângere sau egal.
By NarcoJocu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu