Încă de la apariții a fost o miloagă la propriu și la figurat. I se spune Cuțit, că-i dai banii și-o taie. Chiar dacă îi spinos, te înțeapă doar dacă-l atingi. O armă albă într-o pace neagră, echivalentul uni porc într-un lan de porumb minat. Sentimentele lui cu două tăișuri, deseori sunt ca un bumerang ce se întoarc și tot pe el îl sfârtecesc. Nu! Nu are suflet! L-a amanetat demult bunei dispoziții. Vârful lui s-a tocit, odată ajuns acolo, iar lama de mult nu-i mai oglindește pe cei răniți. Doar mânerul din os de Cerb i-a mai rămas gravat cu inițialele datoriei. Deseori s-a înfipt în piatră seacă, crezând că poate așa scapă. Fierarul împuțit zicea că-i ruginit. La fel ca cei ce cred că pot să tragă cu pistoale, însă nu știu că vestul sălbatic nu-i între picioare. O șansă la viață? Hai tai-o! Poate la noi amintiri, publicate de mult încolo.
înFlorim China
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu