SHE BELIVE IN SHOES AND CARS

Oglinda, singura "persoană" care are prilejul să o privească în ochi  este și unicul duhovnic al ei. Vorba care umblă prin popor: "Că îi place pe motor" a atras mai mult interesul nostru de a o demasca. Îmbrăcămintea provocatoare, sau mai bine spus sumară, acele zâmbete largi și flegmatice au fost primele indicii să o recunoaștem, era chiar ea!

Plimbările prin Mall, urmat de exhibiționismul pe Hi5 sau cel de la sala de fitness, sunt activitățile care o scot în lumina unui posibil "iubi". Îi plac bolizii, iar dacă n-a găsit încă "în puii mei" un "irinel", se apucă de modeling în ideea că va ajunge să călărească capotele cailor putere pe la te miri ce târg auto.

Talismanul ei este rozul, crede că-i poartă noroc, il place la nebunie, sau nu știm de ce tot timpul poartă ceva roz cu ea. Iar după ce-și îmbracă hainele în funcție de roz, restul nu mai contează cum le asortează atâta timp cât sunt de "firmă".

O relație de iubire cu ea, nu are cum să te pună în dificultate. Se Știe... Detestă florile, în schimb îi plac miciile atenții A8, sau mărțișoarele seria 7. Îi place să fie alintată cu "prințesă" sau între fete cu "fată". La o reamenajare a imobilului ar schimba aragazul cu solarul și mașina de spălat cu o casetă de briz-brizuri.

Personal o admir că a reușit să devină dintr-o persoană oarecare o alta oarecare... Sociabilă, îi place să iasă cu "gașca"și să facă "caterincă" de "zdrențele" care nu se ridică la "valoarea" ei. Privește cu încredere către viitor, iar  într-o zi o să vrea să scrie chiar ea o pagină în cartea ei preferată: Playboy.. Ce mai? Este strălucitoare! Măști diferite, un alt fenomen, stil și atitudine.

NEHOTĂRÂTULUI I SE IAU MINȚILE

Mă uit în trecut și văd cum strămoșii mei se plimbau desculți spre același destin, cu zâmbetul pe buze. Mai văd cum ei purtau mâinile la spate și călcau atent pas cu pas fiecare moment. Îi văd cu privirea senină cum se opreau din când în când să privească cerul.

Întorc pagina și văd cum alerg azi prin viață. Un drum plin de serpentine și intersecții, majoritatea dintre ele semaforizate. Nu am timp să admir nimic căci vreau să traversez repede. Prefer să mă concentrez pe direcție decât pe decor.

Tot timpul pe grabă acționez agitat. Îmi apar diferite măști care întruchipează cele mai atragătoare arhetipuri, ce mă pun în fața unor decizii luate pripit și rapid. Alte ori încerc să le măsor dar realizez că drumul continuă indiferent de decizia mea și oare ...sunt pe drumul cel bun? Dintr-o dată, aud păsărele-le cum cântă, îmi simt inima liniștită și îmi dau seama că e din nou... 

CALL IN: “ADD FRIEND”

O scurtă sincronizare în rândul serverelor facebook și ale utilizatorilor acestei rețele de socializare vă poate aduce în scurt timp experiența unei noi iubiri. Acesta este interviul cu un domn de patruzeci și cinci de ani din Petrol Station City, ce a avut ocazia de a găsi dragostea pe internet. Pentru a-i respecta drepturile și pentru a nu ne îndrepta spre domeniul ziarelor de scandal, adică pentru a apăra și onora jurământul Gutenberg pe care îl depunem cu toții, am convenit cu invitatul nostru de astăzi, să-l numim “Nexus”:

-Cum ați întâlnit dragostea pe internet?

-Nu știu, a fost totul val-vârtej, nu-mi revin.

-Cum adică nu vă reveniți?

-Adică e un sentiment atât de…bun, nu-mi mai revin. Sunt altul, m-a schimbat. Nu știu cum, dar m-a schimbat, jur!

-Puteți să ne spuneți cum s-a petrecut totul, sau cum a început?

-S-a petrecut sub… a început să se petreacă cînd am dat prima dată pe butonul acela…fonturi lucida grande, tahoma, verdana, miros de melamină…

-Despre ce buton e vorba?

-Când m-am logat prima oară am știut că-i ceva necurat cu rețeaua asta, dar nu am știut niciodată să pun mâna, să spun absolut ce era. Și vă spun drept că eram unul care s-a împotrivit atât de mult, că vedea cum îi afectează pe unii…Am cedat, într-un final...

-La ce vă referiți când spuneți că ați cedat? Era acel necunoscut, acea rețea de socializare, atât de machiavelică? Sau dumneavoastră nu știați cum funcționează?

- Eh, doamnă...sau domnișoară, eu am…

-Domnișoară…

-Domnișoară, eu nu spun că nu am mai încercat alte rețele de socializare, încerc să transmit că asta era… ceva putred la mijloc și eu o simțeam. Ca alți opozanți pe care-i cunosc sau de care am mai auzit.

-Spuneți-ne despre momentul în care ați cunoscut-o pe ea.

-Pe ea am cunoscut-o cînd mai era una pe care o cunoscusem.

-Înaintea ei? Ați cunoscut și altă femeie înaintea ei?

-Nu-mi puneți cuvinte-n gură domnișoară, vă rog nu mai încercați să scoateți din această discuție mai mult decât este deja. Nu sunt un curvar, sunt doar un bărbat care a umblat din magazin în shop, ca să afle ce-i place. Vă întreb, e Nexus nume de curvar?

-Să revenim, deci v-ați îndrăgostit de o femeie pe internet, corect?

-Da domniță!

-Păi mie îmi plăcea că ea posta mereu poze cu ea ba prin baruri, ba pe la petreceri, ba în sutien. Când făcea poze singură era cu limba scoasă sau cu buzele rondate ca și cum te-ar pupa. Și era real, vă spun sincer, eu simțeam că pe mine mă sărută. Până când, într-o zi…am decis să-i dau un poke, să văd cum reacționează…atât a trebuit…Ea mi-a dat un poke înapoi. Acum eram împreună. Dup-aia am vorbit pe mess cât am vorbit, a fost grozav, și ne-am îndrăgostit. Vă jur că au fost cele mai frumoase două zile din viața mea.

-Stați un pic, deci relația dumneavoastră a ținut doar două zile?

-Nu domnișoară, aproape nouă luni de zile. Păi mă uitam la profilul ei în fiecare dimineață, să văd ce poze mai pune, cum se mai distrează, asta a durat vreo opt luni de zile…eu o numesc perioada de acumulare. Apoi câteva zile cu poke-urile, până mi-a răspuns…și cu două zile de vorbit pe mess…v-am spus, aproape nouă luni.

-Timp în care nu v-ați văzut niciodată?

-Eh, ne-am mai văzut așa prin oraș, eu știam unde merge la școală, pe unde ieșea în oraș, unde mergea la coafor, din astea...

-Vreți să spuneți că o urmăreați?

-Nici gând…ne intersectam fără să vrem. E drept, uneori poate mă abăteam un pic din ruta mea ca să ne intersectăm…dar fără să vreau, mă înțelegeți?

-Să înțeleg că acum nu mai sunteți împreună?

-Nu domnișoară, trecem printr-o fază…ne-am certat un pic pe mess, așa, știți și dumneavoastră…ca între iubiți.

-Cum s-a întâmplat, de ce v-ați despărțit mai exact…

-Nu ne-am despărțit…e vorba de momentul când mi-am schimbat statusul de la relație, acum nu mai eram single. Mangustele au simțit, exact în ziua aia toate cele care stăteau în bâlci se potriviră să mă contacteze. Cum te descurci pe mess cînd vorbești cu cinci?

-Vreți să spuneți că și pe messenger erați angajat într-o relație? Sau…chiar în mai multe?

 -Pe mess erau doar fete care, ori scriau prea încet, ori scriau fără linuițe. De diacritice nu vorbesc, nici n-am auzit de cineva să propună ideea asta la întrunirile pe care le au ele o dată pe lună. Nu, domnișoară, cineva ca dumneavoastră mă gândesc că înțelege ce înseamnă a nu fi pretențios dar a conștientiza că există totuși un minim.

-Nu înțeleg, ce s-a întâmplat mai exact?

-Păi ea nu a fost de acord, nu a dat accept să intre într-o relație cu mine pe facebook și mi-a scris…m-a certat un pic pe messenger dar eu nu i-am răspuns…că v-am zis, mă contacta toată lumea chiar în ziua aia și… nu știu ce s-a întâmplat, cert e că ea s-a supărat. Apoi am mers la ea acasă…și de acolo…știți cum e…

-Ce s-a întâmplat la ea acasă?

-Știți cum e…ea a chemat poliția, eu acuma n-am voie s-o văd. E greu.

-Și intenționați să o mai vedeți pe viitor?

-Păi o iubesc…ce să fac?

-Nu vă e totuși frică, din cauza faptului că ați urmărit-o atît timp, riscați să mergeți la închisoare?

-Vreți să vorbim despre frică? Despre cum ne este tuturor frică de ceva? Cum ar fi ca eu să vă întreb despre ce vă este dumneavoastră frică? Îmi este frică, da domnișoară, îmi este frică de închisoare dar mai frică îmi este de internet. Credeți că îmi este ușor să vorbesc…cum am ajuns eu în situația asta nenorocită…de-ați ști câți se pierd în fiecare zi pe internet, câți copii dispar fără urmă? Cât despre jocurile pe internet, pot să spun că știu sigur că au ucis câteva persoane. Cele mai periculoase jocuri din câte există…Să te joci cu inima unui om e o treabă foarte periculoasă, chiar dacă se întâmplă on-line.

GOANA DUPĂ OBIECTE

Un obicei ce datează de mii de ani, exemplul egiptenilor antici, care încercau să se asigure că zeii le vor accepta spiritul după moarte, se regăsește chiar și astăzi în comportamentul oamenilor. Faraonii își puneau toate comorile în mormânt pentru atunci când urmau să nu mai fie, în speranța că drumul către Valea Regilor, va fi achitat în fața lui Anubis.

Oamenii deseori în lispă de spațiu, se calcă unii pe alții în picioare pentru a-și îmbogăți în permanență arsenalul de obiecte, sau așa spuse comori. Odată adunate și acestea vor ajunge să ducă lipsă de loc, fapt ce va necesita un spațiu mai mare în care să-și strângă "măruntaiele". Urmează un adevărat ceremonial de mutare a obiectelor deja achiziționate într-un loc mai spațios, în care își vor face priveghiul alături de cele ce vor mai veni.

Unii din lipsă de obiecte sau risipă de prea mult spațiu pornesc într-o goană de colectare a unei impresionante serii de obiecte mai mult sau mai puțin valorice material, ce folosesc la toate sau probabil la nimic. Cel mai asemănător caz este acela în care pleci într-o călătorie cu mai mult bagaj decât este necesar, sau acela al existenței Gadgeturilor, cu preț lung și viață scurtă.

Adepții minimalismului la rându-le au simțul proprietății lor, un depozit zgârgit, necesar mișcărilor sale de stil, același nimic făcut cu mai puțin. În fine... Colecționarea obiectelor în orice manieră a satisfacerii plăcerii de a avea și a întrebuința, patima numismaticii de orice fel, râmăne în urmă testament. O mască Lucha povară măștii lui Osiris.

FILM DOCUMENTAR: Papillon café, Puzzle mortal 5

În această a 5-a parte dintr-o serie de nopți trăite ca victimele faimosului Jigsaw, în misiunea sa bolnavă de a-i face pe cei din jur să aprecieze viața îşi continuă seria de capcane, pedepse şi jocuri moralo-malefice. Cutia de sticlă și multe alte situații de viață și moarte sunt alte elemente definitorii care de data aceasta vor ajuta la conturarea poveștii petrecute în Papi.

În timp ce păpușa cea înfiorătoare, Billy pe tricicleta lui află că secretul este în pericol de a fi dezvăluit, apare în mintea ta și FBI-ul. În urma acestui lucru, punând cap la cap detaliile din toată seria Saw, zborul papillonului,  cifra 6 va avea un rol important la masa la care te-ai înmormântat între cele 6 halbe golite.  Astfel, vor fi 6 lecții și 6 probe care vor trebui învățate și promovate pentru supraviețuire în acest  joc a lui Jigsaw, care va continua la beția următoare, în același loc. Papillon Café se ridică mult  deasupra filmelor de acest gen, mulțumită atmosferei macabre care generează un acut sentiment de groază.

E O ȚARĂ CA O GARĂ

Peronul celor, cu sau fără bilete, tăbacit de perindările a 23 de milioane de valize, este peisajul destinației procopsite. Ceferiști îmbătrâniți și peticiți sub chipie, compostatori ale biletelor de clasă a 2-a pe trenul personal al navetiștiilor, este un alt reper.

Gara, împânzita într-un șanț, cu o arhitetctură frumoasă, dar parcă murdarită chiar de femeia de servici, este aglomerată mai tot timpul de persoane care aleargă disperați către destinații necunoscute.

După aspectul tronsoanelor este clar că pe aici nu va trece niciodată un TGV-eu și realizezi că ești înt-o gară gri închis și rece. Odată cu apariția indieniilor, doar ghereta de fornetii sau chioșcul de rebusuri te face să-ți dai seama că nu ești într-un Western.

Coada de la casa de bilete, în care ești prins undeva pe la mijloc te face să realizezi cum alții calcă pe cadavre, precum te calcă ele acum. Simți și te îndeamnă către un loc ascuns, unde să-ți pui masca de Luchadores.

Odată ajuns în tren, nici mirosul de mucegai îmbibat cu cel de pișat nu te oprește să-ți asumi ca un adevărat Rudos călătoria. Culoarul este aglomerat de călători ce fac cu mâna celor rămași cu speranța re-întoarcerii cu vești mai bune de la viață.

La botul ușii câțiva își fumează Monte Carlo-urile ca pe joint, pe ascunsul nașului. Locul ți-e ocupat, destinația necunoscută, te vezi la mijloc iar, te enervezi, iar în codul Lucha al onoarei, ridici o babă de pe locul de la geam, te așezi, apoi ești iarăși calm până când trenul ajunge la Iosifalău, acolo de unde poate a plecat.

LUCHA LIBRE TIMIOȘARA

În scop non-lucrativ, această organizație a luat inițiativa, cu spirit pur de Luchadores, de a dezbrăca societatea de scursuri. Fără false modestii, suntem acei Rudos care vom demasca aparențele cotidianului în codul Lucha al onorarei. Ne-am pus măștile Lucha Libre și am urcat în ring să ne luptăm cu acele măști concepute pentru a invoca imagini de zei, vechi eroi, gazele, mahări, balauri, vipere sau alte arhetipuri.

Spre deosebire de alte sporturi, în care există un singur învingător, aici miza este aceea în care adevărata față a învins, iar câștigătorii sunt cei ce au curajul să o privească.