După câţiva ani în care presa, ca tot poporul, a aşteptat de la cotrocean să facă oul de aur, a început balamucul. E-adevărat că cele mai tari ziare din Românica, alea cu tiraje de milioane, se ocupă doar de manelişti, curve, dizainări de chiloţi şi fotbalişti care parcă latră, nu vorbesc, când dau declaraţii de presă, dar, ştiţi, la un car de oale nu-i nevoie decât de un par bun, aşa că au fost de ajuns două mici televiziuni de nişă (aveau, cumulat, 4%) ca să se spargă oalele puterii şi să se arate că-s pline cu rahat...
Au românii o vorbă adâncă: „Întărâtă-i drace!”. Vă daţi seama cum ar fi fost dacă mogulii ăştia răi ar fi fost pe-o felie cu ceata lui Tom Bugeţel? Aşa, cu „televiziunile ofensive”, mai aflăm şi noi cum se palmează miliardu’, cum a dat cu grebla cutare primar, cât costă poşeta paraşutei sau că ţara-i plină de bercemondiali pe-o felie cu barosanii. Cât despre televiziunea aia care ne ia cu japca banii, a luat-o rău de tot prin păpuriş: dacă nu dă din mână cotroceanul, apare vreun ministru care spune ce ştim deja, iar dacă nu-s ăştia, dăm de ceata de liiceni prezidenţiali. Ăştia sunt într-un evident defect de imagine şi degeaba se mai căznesc, că li se văd izmenele portocalii ieftine ieşite de sub pantalonii scumpi, aşa că nu-s cu nimic mai breji decât cei pe care-i înfierau ei când încă nu ajunseseră în cuplăraiul bugetar.
Scepticismul ăsta se trage de la un individ care e un fel de turnesol: senatorul penelist Ioan Ghişe. Alesul ăsta s-a afirmat când a băgat un proiect de lege prin care cerea ca jumătate din ştirile difuzate să fie ştiri pozitive. În loc să-i dea un calmant de zi, partidul l-a lăsat de capul lui, dar iniţiativa s-a scufundat singură în rahat, pentru că, evident, era anticonstituţională. În plus, zicem noi, ar fi scăzut la jumătate viteza “televiziunilor ofensive”, deşi ştiri pozitive gen “Elena şi-a luat o poşetă nouă la numai o mie de euro” sau Cocoşelul şi înlocuit retrovizoarea dreapta cu numai cinci mii de euro” ar fi mers…
Poate că era mai bine dacă dom’ senator depunea un proiect mai realist şi mai aproape de experienţa lui: “Legea turnătorilor de adolescenţi”, pentru că respectivul nu s-a oprit aici: făcând parte dintr-un partid liberal, s-a gândit să mai înfigă o săgeată în curul presei. A băgat un nou proiect maro, intitulat pompos “Legea jurnalismului”. Pe scurt, cerea alinierea presei, verificarea psiho la trei ani şi alte ghiduşii. Bineînţeles că la comisii n-a trecut, dar senatorul penelist nu-i nici acum convins că e cel puţin un stupid, ba poate ar trebui să se caute la cerebel până nu-i creşte o mustaţă muscă sub nas.
