Povestea asta, despre cu cum va fi de la 1 aprilie, e de-a dreptul bacoviană... Geo Bogza şi Zaharia Stancu s-au dus la George Bacovia şi i-au zis: „Trebuie să scrii o poezie patriotică, pentru că mâine e ziua tovarăşului Stalin. Dacă nu, te trimit ăştia la Canal!”. Bacovia s-a apucat să scrie, cam aşa :
Muncitorii lucrează în făbrici,
Ţăranii ară ogoarele.
Cu toţii construiesc socialismul.
Cât despre ceea ce va fi,
Deocamdată e sublim”.
Io le-aş zice la ăia din barca puterii să nu se mai încoarde cu criza sau legi pe care, oricum, ceilalţi au să le schimbe, ci să aibă încredere în bani – sunt prieteni de nădejde şi te rezolvă oricând la nevoie! În rest, să nu-şi bată capul, că totul e cum a fost: avem aceleaşi şosele, aceleaşi spitale, aceleaşi hidrocentrale ca în urmă cu două decenii, aşa că n-o să dea nimeni vina pe ei, mai ales că ăia care vin au mai fost, iar ei vor mai fi...
Într-un exces de sinceritate caracteristic, Emil Cioran mărturisea: „Mi-ar plăcea să fiu canibal. Nu din plăcerea de a devora pe cutare sau cutare, ci din aceea de a-l vomita”. Din păcate, poporul electoral nu are nicio treabă cu carnea, deci cu gâtlejul partidelor sau guşa politicienilor, aşa că mai ia un fir de lobodă, o ciorbă de urzici şi construieşte capitalismul, care deocamdată e sublim şi popular.
Pentru că de la Ziua Păcălelilor ieşim din criză, preşedintele nostru s-a gândit să ne facă un cadou: să-şi scurteze mandatul cu un an. De fapt, e o dumă bazată pe un calcul simplu: aşa i-l scurtează la următorul cotrocean cu doi ani – opt în loc de zece. Iar peste opt ani, se gândeşte că poate o să zicem: „Boc, ce vremuri!”.
Mai ştii? Cu ăştia orice e posibil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu