Din viitor mă privesc înapoi cu dârzenie, din trecut către prezent, milostiv, dar cutezant. Mi-am eliberat gândurile, dar sufletul mi s-a împietrit. Hotarul dintre ele mi-a rămas cenușă, trupul. Insuccesele le măsor acum prin sacrificiul care le-a clădit, nu-mi condamn rațiunea. A devenit vicioasă această veșnicie și atunci mă duc să caut un nuc în care să mă urc.
“Eu însumi am ceva teatral în fiinţa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
- Eu sunt autorul Tragediei pe care o joacă atâţia”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu