Locul în care cei mai fericiți și împliniți cursori ai societății plâng tânjiind să-l frecventeze, templul nenorociriilor de tot felul este acum plin. Virtuțile oamenilor fără sau plini de convingeri sunt înghesuite în apogeul fenomenelor prin care viața pierde din ea însăși.
Putem fi posomărâți în orice loc, însă talentul de a fi, este abilitatea de a-ți ascunde tristețea acolo unde este nevoie. Astfel nestăpânitele stări creatoare devin o calamitate spirituală.
Cu timpul învățăm că nu știm exact ce este fericirea, până în ziua în care o pierdem. Toate neputințele și îndoielile fac din noi niște dansatori de seamă ai balului fricii.
înFlorim China
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu